A plecat să scrie Istoria Universităţii din Ceruri

Istoricul Gheorghe I. Bodea s-a stins din viaţă ieri dimineaţă, la Budapesta. Avea 72 de ani şi a lăsat un Cluj îndoliat şi o operă fundamentală: Istoria Universităţii.

Gheorghe I. Bodea s-a născut la Cluj în anul 1939. A absolvit cursurile Facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj în anul 1961 şi a fost doctor al Universităţii din Bucureşti (1976). A scris peste 80 de volume, între care "Avram Iancu", "Vida artist militant", "Moisei", "Podul de sânge", "Crucea pământului", "Viaţa lui Carol al II-lea", "Mausoleul iubirii", "Octavian Goga", "Corespondenţa primită".

A fost unul dintre cei mai vechi susţinători ai echipei Universitatea Cluj, căreia i-a dedicat, printre altele, două volume intitulate "Agora U". În vara anului trecut, alături de caricaturistul Virgil Tomuleţ, a lansat alte trei volume: "Bine aţi venit acasă" - care vorbeşte despre lotul cu care a promovat "U" în 2010, "Optarii" - prezintă lotul Universităţii Cluj din sezonul 2010-2011, la finele căruia echipa s-a clasat pe locul 8; "«U» 1919-2011" - volum document care cuprinde caricaturi realizate de Virgil Tomuleţ cu personalităţile Universităţii. Opera sa este completată cu sute de studii de specialitate şi o bogată publicistică în presă, radio, televiziune, abordând teme de istorie politică, istorie literară, istoria sportului, întrucât "istoria umană", credea el, "trebuie studiată în toată complexitatea ei: economică, socială, spirituală, culturală, politică, ca un tot unitar al multiplelor elemente de viaţă care se întrepătrund organic, definind însăşi esenţa existenţei umane". În afara publicisticii sportive, dintre volumele pe această temă apărute în ultimii ani amintim: "Almanah aniversar «U» 75" (coordonator), Editura Dacos-Press, 1994 ; "Paneth Farkas, Paleta şi planeta, Întâmplările unei vieţi tălmăcite şi redactate de Gheorghe I. Bodea", Editura Tipolux, Cluj-Napoca, 1997 (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Star Transilvania, 2003).

ZIUA de CLUJ a publicat mai multe interviuri cu istoricul Gheorghe I. Bodea. Redăm mai jos câteva fragmente din acestea.

Cât de dificil a fost să terminaţi acest al doilea volum al cărţii "Agora U"?
Această carte nu se putea scrie fără suporteri. De la bun început, ei au venit, au dus cartea în tipografie, ei au cărat cartea, au dat banii aceia de care aveam nevoie. Ei sunt, într-adevăr, "U"-işti. Şi până sunt ei, "U" nu moare. Suporterii sunt adevăraţi "U"-işti, care merită toată consideraţia. Fără ei nu puteam să scot această carte. Problema e că nu mă pot deplasa. Când am scris primul volum, am avut la dispoziţie zeci de ani şi atunci am promis că voi scrie volumul doi. Nu credeam că am să mă pot ţine de cuvânt. (...)

Aşa cum am scris în volumul doi, ultimele rânduri, cred că am terminat cu această epopee a lui "U", a ideii de "U".

Cine reprezintă ideea de "U"?
Ideea de "U" o reprezintă nea Costică din Urişor, despre care voi scrie o carte. El este chintesenţa ideii de "U". Un om care la 14 ani trece graniţa vremelnică prin vama Cucului, ca să meargă la Sibiu să vadă pe "U" jucând. Se întoarce la Urişor, dar merge înapoi, la următorul meci. Şi de atunci, de 65 de ani, merge pe jos la fiecare meci. Şi nu este un intelectual, nu este un aşa-zis domn, un profesor sau inginer, este un ţăran, ceea ce înseamnă că ideea de "U" nu este o idee de club sportiv, e o idee de a exista pe acest pământ transilvănean. Eu asta am încercat să dovedesc în aceste două volume de Agora "U".

Dumneavoastră cum v-aţi îndrăgostit de Universitatea?
Aveam şapte ani. Părinţii mei au rămas aici în timpul ocupaţiei maghiare. Unchii mei, bunicii mei s-au refugiat. Unchii mei aveau 17-18 ani. Mai treceau peste graniţă, mai veneau acasă, eram în legătură cu acest fenomen al refugiului. La noi în casă veneau rude, prietenii lui tata şi stăteam în grădină. Stăteau acolo, mâncau, beau şi cântau "De ce v-aţi dus de lângă noi, de ce v-aţi dus de acasă?". Erau versurile lui Goga transpuse.

(25 septembrie 2009, autori: Titus Crăciun şi Alin Şutea)

Ce însemnătate aveau în trecut derby-urile dintre CFR şi "U", faţă de perioada actuală?
Între CFR şi "U", până în 1940, nu au existat dueluri, pentru că "U" era mult deasupra CFR-ului. Nu exista o rivalitate, fotbaliştii jucau doar fotbal, erau mai multe echipe în Cluj de acelaşi nivel. După 1948-1950 a apărut însă o rivalitate foarte bine înţeleasă, pentru că jucătorii erau din aceeaşi zonă: unii mănăştureni, alţii din cartierul Bună Ziua, studenţi veniţi la Cluj şi aşa mai departe. Ei nu aveau nimic de împărţit, în afara jocului de fotbal. Lucrurile s-au schimbat abia prin anii ‘70, atunci când CFR-ul a intrat în Divizia A datorită lui "U", sub comanda doctorului Constantin Rădulescu. Asta după ce Titi Teaşcă a dat afară jucători precum Zoli Ivansuc sau Petru Emil, care au plecat la CFR. A urmat un episod interesant. Rădulescu era medic la Spitalul CFR, iar directorul general i-a spus: "Domnule, nu se poate! Eşti angajatul nostru, dar antrenezi pe «U»". Aşa că Rădulescu a plecat în Gruia, unde, pentru început, a pus bazele actualului stadion de acolo. Dar să nu uităm că a fost "U"-ist din cap până în picioare. Astfel, s-a făcut o legătură intrinsecă între "U" şi CFR. Practic, când te duci în Gruia, eşti tot acasă la "U", pentru că numele arenei este al unui "U"-ist. (..)

De-a lungul timpului aţi asistat la numeroase derby-uri între "U" şi CFR. Cum era în trecut atmosfera la un asemenea derby şi care ar fi cel mai memorabil duel pe care l-aţi urmărit?
Sunt suporter al Universităţii din 1946, poate cel mai vechi fan clujean. Nu pierdeam nici un meci al lui "U", indiferent cu cine juca. În tribune era o atmosferă absolut firească, sportivă. Asta, la toate meciurile, nu doar la cele cu CFR. Veneau suporteri din tot Ardealul pentru "U". Chiar şi CFR-iştii ţineau cu "U". Jucătorii care nu aveau loc la "U" mergeau la CFR, apoi jucau ei între ei. La un meci cu CFR, pe fostul "Municipal", nu mai ţin minte în ce an, au fost 32.000 de oameni. Ţin minte că a trebuit să-l ţin în braţe pe fiul meu, care avea atunci doi ani, aşa înghesuială era. Ambele echipe jucau în Divizia B şi se luptau pentru promovare. S-a terminat egal, dar rezultatul nu a ajutat pe nimeni. Parcă a promovat Corvinul Hunedoara. Acela a fost, de altfel, cel mai memorabil derby la care am asistat.

(14 aprilie 2011, autor: Septimiu Fantea)

Ideea de "U"

"«U» nu a fost niciodată o echipă sportivă, de dragul jocului sportiv. «U» a fost şi trebuie să rămână o idee. Ideea de a exista, de a fi prezenţi în mişcarea sportivă. Pentru că această idee nu deranja pe nimeni dintre cei care tindeau spre a câştiga un campionat sau o cupă, echipă «U» a devenit atât de iubită. Nu era vorba de a folosi orice mijloace, tertipuri de a ajunge la titlu, ci era vorba de a face sport pe baza unei idei, ideea de a fi prezent în mişcare, ideea de a aduce suflul nou al tineretului".

Remus Câmpeanu, preşedinte de onoare "U" Cluj

"Am copilărit împreună, ne-am cunoscut reciproc sentimentele şi nu întâmplător am ajuns să ţinem amândoi cu «U». A scotocit arhivele pentru Universitatea, a încercat să prezinte istoria aşa cum a fost ea, nu numai un club de fotbal, ci o familie de suflet a clujenilor. Sunt marcat în mod deosebit de plecarea lui prematură. S-a luptat cu necazurile şi iată că a fost învins. Întotdeauna când ne-am întâlnit şi am discutat probleme cotidiene, am deviat la subiectul Universitatea. Sunt convins că s-a dus cu conştiinţa împăcată pentru că a lăsat în scris istoria echipei. Asta şi pentru că vorba pleacă, dar scrisul rămâne."

Nicolae Szoboszlay, fost portar al Universităţii

"Are marele merit de a fi scris istoria Universităţii, mai ales pentru cei care nu au cunoscut trecutul acestui club. A adunat sârguincios date, a fost bine documentat. Mă găsesc şi eu între cei care îl regretă. Sunt convins că toată lumea îşi va aminti cu plăcere de el."

Tiberiu Fărcaş, blogger

"A dispărut un mare «U»-ist care a crezut în ideea «U». Pot să spun că îi cunosc opera foarte bine, i-am citit opera cu creionul în mână. A fost istoricul de sport numărul 1 al Universităţii Cluj, un istoric naţionalist luminat, să spun aşa. Un om foarte apropiat de gazetari, a avut mereu uşa deschisă pentru aceştia. Este o pierdere inestimabilă. Ironia sorţii a făcut să moară tocmai la Budapesta, locul de unde au pornit o parte dintre studenţii care au fondat «U» Cluj în 1919. Ar fi foarte important de conservat arhiva dânsului."

Mesajele postate pe site-ul suporterilor Universităţii, www.ucluj.ro

Bogdan Blaga
Orele petrecute cu dânsul te purtau în altă LUME! Prin relatările dânsului mă transpuneam în vremuri de adevărată boemie! Timpul petrecut cu dânsul îţi amintea încă o dată de ce IUBIM Universitatea Cluj! Era un om plin de speranţă în ceea ce priveşte "U"nica iubire. La ultima întâlnire cu dânsul, în luna februarie, discutând despre "joaca de-a plecatul" a finanţatorului, m-a îmbărbătat prin exemple din istoria mult mai încercată a clubului! Toţi cei care aveţi amintiri cu dânsul, din întâlniri şi discuţii purtate cu el, vă invit să le inşiraţi în acest spaţiu de dialog. Pentru mine va fi o "îmbogăţire" spirituală! Odihneşte, Doamne, sufletul adormit servului tău Gheorghe, în loc luminos, în loc cu verdeaţă, de unde a fugit toată durerea şi întristarea!

Călin Mişan
Suntem cu unul mai puţin aici pe pământ. Dar la fel sunt cu unul mai mulţi EI, cei din ceruri, care au pe "U" în suflet. Şi ei, ACOLO, sunt mult mai mulţi ca şi noi ăştia de aici. Dumnezeu să îl odihnească. NUMAI "U"

Mihai Folea
Mă bucur că am fost contemporan cu acest om! Sunt recunoscător că, datorită pasiunii lui pentru ţară şi adevăr, ne-a lăsat, prin cărţile sale, posibilitatea să-l reîntâlnim ori de câte ori vrem să simţim aproape un suflet românesc. "U" este o sinteză a valorilor sale! Prin chemarea sa la Ceruri, Dumnezeu ne-a oferit un alt moment în care să ne unim pentru o celebrare, cea a marelui Gheorghe Bodea! Condoleanţe întregii familii "U"-iste! Toată stima, Maestre! Nu te vom uita niciodată!

Dorin Păcurar
A plecat să ne vegheze din cer alături de alţi mari "U"-işti. Mulţumim pentru tot, Maestre. Dumnezeu să te aibă în pază.

Alexandru Ilieş
A mai plecat dintre noi un "U"-ist adevărat! Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească în pace!

Codruţa Lazăr
Tradiţia creştină spune că în Săptămâna Luminată, prima săptămână de după Duminica Învierii, cei care mor ajung direct în Rai pentru că cerurile sunt deschise. Spiritul lui "U" este acum mai sărac. A plecat la Ceruri un mare "U"-ist! Dumnezeu să-l odihnească şi să ne vegheze de acolo de sus!

Dragoş Hazi
Din păcate, aşa este viaţa; are un sfârşit, pe care nimeni nu îl poate ocoli. Important e ceea ce facem în decursul vieţii, până ajungem la această staţie finală. Domnul profesor Bodea a făcut foarte multe, lucruri fenomenale pe care poate încă nici nu le percepem la adevărata lor amploare. Nu rămâne decât să fim recunoscători că am avut printre noi un asemenea mare "U"-ist, care prin munca sa ne-a adus în prezent toată istoria lui "U", de la începuturi până în prezent. Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească!

Vasile Chis
Dl. Bodea pentru mulţi dintre noi este ca şi un tată care ne-a călăuzit primii paşi prin istoria minunată a Universităţii Cluj. El prin lucrările sale a fost ca şi cum ne-ar fi luat de mână şi ne-ar fi purtat în alte timpuri, pentru a descoperi frânturi de istorie şi întâmplări care altfel ar fi fost uitate şi pierdute pentru totdeauna. Putem să îl considerăm un frate, dar, de fapt, el ne-a fost ca şi un tată.

Marius-m Mureşan
Dom' profesor nu a murit. Şi-a dat întâlnire cu prietenii lui, Zoltan Ivansuc, Petru Emil, Dan Anca, Mircea Luca şi alţii, care vor veghea de acolo de sus asupra lui "U". Prin opera scrisă el nu va muri niciodată, doar că noi nu vom mai auzi niciodată povestirile lui, care ne-au făcut de atâtea ori mândri că suntem "U"-işti.

Redacţiile ZIUA de CLUJ şi REALITATEA TV Cluj, ziuadecj.ro şi REALITATEA FM Cluj transmit sincere condoleanţe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!