Baltazar: “Sosirea gigantului Nokia este formidabilă”

Considerat drept un “guru” al lumii financiar-bancare, Bogdan Baltazar, administrator al Bãncii Române pentru Dezvoltare, a vizitat ieri Clujul pentru o serie de întâlniri de afaceri cu directorii de companii. Cu acest prilej, a abordat, pentru ZIUA de Cluj, perspectivele de dezvoltare a zonei și a economiei românești.

În SUA situația creditãrii este dezastruoasã. Ne afecteazã?

E un prilej ca Banca Naționalã sã ne cheme la rațiune. Situația creditelor neperformante în România, atât acum, cât și în perspectivã nu este îngrijorãtoare, dar stai și te întrebi când primești semnale din astea.

În America a fost un desfrâu: s-a ajuns la situația în care în cinci ani puteai sã nu plãtești nici o ratã, dupã care îți alegeai singur programul de platã. Niște lucruri cu totul ieșite din comun și previzibile, mai ales la Subprime, adicã la oameni care nu ar fi avut acces la credite imobiliare.

 

Cum merge creditarea în România?

Bine, dar e încã scumpã, și mi-e teamã cã, datoritã faptului cã bãncile se împrumutã cu valutã din afarã, costul va crește. Adicã scad ratele de bazã ale bãncilor centrale, dar costul cu care ne putem refinanța crește, iar atunci e posibil ca și la valutã, și la leu, sã creascã dobânzile.

 

Se poate renunța la avans?

Dacã soluția clientului ți-o permite, se poate, numai cã îl costã mai scump.

 

S-a dus în jos leul...

Situația a fost influențatã de emoțiile de pe piața externã. Avem și noi pãcatele noastre, deficitul mare de cont curent. Investitorii vor sã vinã în România sã caute randamente, dar, când sunt emoții din astea, pleacã de pe valutele emergente.

 

La ce nivel va ajunge leul fațã de euro?

La sfârșitul anului îl vãd la 3,18-3,20 lei. Lucrurile par a evolua spre calmare. Un nivel de 3,15-3,10 în 2008 ar fi rezonabil. În mod normal, vãd o întãrire, pe care o sper ușoarã, fiindcã leul s-a întãrit prea repede și uite unde am ajuns! O întãrire foarte linã, o croazierã, aș spune.

 

Cum stã Clujul din punct de vedere economic?

Mi-a pãrut extraordinar de bine când am auzit cã vine Nokia. Aceasta va produce un efect de antrenare firesc. Sunt furnizori care se vor reloca la Cluj. E bine si pentru ai noștri. Cei care se pricep pot sã se descurce, cu antrenament și luând un certificat ISO. Sosirea unui asemenea gigant este formidabilã. Sunt convins ca vor mai veni investitori, cã piața imobiliarã se mai poate dezvolta. Clujul este un fel de a doua capitalã a țãrii. Știu cã voi o vedeți prima. E bine cã o vedeți așa!

 

Unii spun cã o casã la Cluj a devenit mai scumpã decât una în Viena.

Foarte bine, atunci e mai amuzant la Cluj. Eu mã uit pe statistici și vãd cã la apartamente, la prețurile de vânzare, de închiriere, la prețul pe metrul pãtrat de birou, suntem de douã ori mai ieftini decât restul țãrilor din Uniunea Europeanã.

Existã și aberații în zona asta, unde mi-am fãcut și eu o casã. N-aveam canalizare, aveam apã din puț, iar prețurile au ajuns la 2.000 euro/mp. E o nebunie! Cu toate aceste excepții, aceste pungi de iraționalitate, dacã vrei sã-ți iei un apartament în Drumul Taberei, în București, prețurile sunt mici. 

 

Cum vedeți campania de pensii private?

Noi, la BRD, o începem mai târziu, cã am tot clocit-o! Campania publicã nu e teribil de prezentã, dar sunt convins cã se va pune pe picioare. Primul ministru a fãcut o gafã când a spus cã nu ar fi de acord cu lansarea pilonului doi al pensiilor private, iar atunci au spus și alții: “Aha, deci se poate și așa!”. Am impresia cã nici sindicaliștii nu și-au luat bucata lor de prãjiturã, “the finger in the pie”, cum ar spune americanii.

 

Ce influențã are instabilitatea politicã asupra economicului?

Sigur nu e o influențã bunã. Mã bucur cã am ajuns ca economicul sã fie autonom într-o țarã în care guvernul cade în douã luni. Alegerile anticipate sunt o soluție, mãcar știi cã se guverneazã. Administrațiile locale trebuie sã aibã o anumitã certitudine în privința utilizãrii fondurilor europene, dar cei din guvern se țin de alte lucruri decât sã atragã bani.

 

V-ați blocat în lift la Cluj?

Dom’le, la inaugurarea sediului, fostul director, Liviu Topșa, a insistat sã mã ducã a doua oarã la tezaur, cã nu mi-a arãtat nu știu ce chestie. Ce poate sã fie, mãi, Topșa, decât un tezaur, i-am spus, dar el nu și nu. Când coboram, liftul s-a oprit între etaje. Zic: Topșa, este o bucatã, acolo, pe sub care ne putem strecura, n-ai altã soluție decât sã te sinucizi. Sã vezi tu a doua zi titlu mare în ziare!