Centrul Raluca are nevoie de sprijinul clujenilor

Inaugurat în toamnă, Centrul Educaţional Raluca, dedicat îngrijirii şi educării acestor bolnavi, este frecventat în prezent de 18 persoane. Când vorbesc despre ei, cei "de-ai casei" le spun "copii", însă aceştia au între 19 şi 44 de ani, iar părinţii lor provin din toate categoriile sociale. Bobiţa are 33 de ani, s-a născut în Mănăştur şi nu a fost la şcoală nici măcar o zi. "Am încercat în fiecare an. Înainte de septembrie mergeam şi mă rugam de profesori, de directori, la şcoli normale sau speciale şi toţi îmi spuneau că nu se poate, are coeficientul de inteligenţă prea mic", spune Rozalia Tare, mama bolnavei.

Cu ajutorul celuilalt băiat, familia a reuşit să îşi îngrijească odrasla şi să o protejeze de intoleranţa celor din jur. "Copiii ca ea sunt scuipaţi, alungaţi din orice grup. Nici acum nu sunt acceptaţi, nu vreau să povestesc cum era acum 30 de ani", a adăugat mama. Chiar săptămâna trecută, o femeie şi-a făcut cruce în autobuz când a văzut-o pe Rozalia cu Bobiţa şi alţi doi colegi pe care îi aducea la centru. Faptul că fiica ei petrece câteva zile alături de alte persoane, că urmează cursuri cu specialişti în logopedie, psihologi şi medici şi învaţă să se autogospodărească, să confecţioneze diverse obiecte i-a schimbat viaţa, susţine Rozalia Tare.

"Până acum a stat toată viaţa numai cu familia. Are o altă dispoziţie acum, e mult mai bine, deşi ştim că nu se va vindeca niciodată", afirmă clujeanca. Instituţia a fost înfiinţată de Ioan Avram, preot în Someşeni şi tatăl Ralucăi, de 24 de ani, bolnavă de acest sindrom. "Fetiţa noastră a urmat cursurile primare, apoi a făcut o şcoală specială, dar la sfârşit nu şi-a mai găsit rostul, neavând nici o activitate. Am hotărât atunci să ne sacrificăm, să facem totul pentru acest centru şi să îl susţinem", povesteşte preotul Avram.

A închiriat o casă în Someşeni, a reamenajat-o şi a reunit o echipă de specialişti voluntari care se ocupă zilnic de "copii". Investiţia s-a ridicat la 50.000 de lei, iar cheltuielile lunare sunt de 1.500 de euro. Contribuţia lunară a părinţilor se ridică la 100 de lei. "Am avea nevoie de un microbuz care să îi aducă pe bolnavi din cartiere în fiecare dimineaţă şi să îi ducă la finalul programului acasă. Prea puţini au maşini, iar transportul lor cu autobuzul sau alte mijloace nu este deloc uşor", a spus administratorul centrului. La Cluj sunt 320 de persoane diagnosticate cu această afecţiune.