Cerut de Bechtel şi Tirrena Scavi, refuzat de statul roman
- Scris de Alin Golban
- 14 Noi 2010, 22:45
- Eveniment
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Un clujean a inventat un material hidroizolator pentru drumuri, dorit de constructori, dar refuzat de stat în favoarea unor produse de import.
Inginerul Florin Tomina deţine brevet de invenţie pentru un material hidroizolator, care, spre deosebire de altele asemănătoare, poate fi aplicat prin lipire la rece pe beton, lemn, metal şi mixtură asfaltică. Constructorul Autostrăzii Transilvaniei şi cel al centurii Vâlcele-Apahida au vrut să-l folosească, dar nu au primit avizul Companiei Naţionale de Drumuri pe motiv că materialul nu este suficient utilizat la lucrările publice.
Produsul clujeanului Tomin, “membrană din cauciuc cu denumirea Hidroizoflex de 1-3 mm”, este agrementat cu nr. 015-03/118 din 2007 pentru lucrări de hidroizolaţii în construcţii, de la fundaţii până la terase, canale de irigaţii, diguri, ca pardoseală antiderapantă elastică pentru terase şi ca pardoseală antiderapantă în construcţii agrozootehnice. Acelaşi produs este agrementat, cu un alt număr, şi pentru lucrări de hidroizolaţii şi protecţie la tablierele podurilor din beton, viaducte şi pasaje subterane. Din anul 2005, produsul “Hidroizoflex 3 mm” se fabrică sub licenţă la societatea Artego SA din Târgu-Jiu şi a fost utilizat la poduri rutiere pe o suprafaţă de 1.500 mp.
În cursul anului 2007, inginerul a lucrat la îmbunătăţirea materialului, rezultând produsul “Hidroizoflex Super 2 mm”. “În 2008 am prezentat o ofertă firmei Bechtel pentru lucrări de hidroizolaţii la autostradă. Această societatea a fost interesată de utilizarea acestui nou produs, cu precizarea că era necesar avizul CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – n. red.)”, spune Tomina.
În acest sens, consultantul francez Egis Route Scetaroute a întocmit o documentaţie, transmisă la CNADNR în 27 august 2008, care cuprindea două soluţii de hidroizolaţie: membrană Hidroizoflex Super 2 mm cu flexibilitate la rece până la –30 grade Celsius, fabricată în România, şi Soprema Sopralene Flam 4 mm flexibilă la rece până la –10 grade Celsius, produsă în Franţa. Reprezentanţii CNADNR au ales varianta de import, considerând produsul clujeanului “inadecvat ca urmare a faptului că are o grosime inferioară faţă de cea necesară pentru autostrăzi, referinţele de aplicare ale acestui produs menţionând doar poduri şi drumuri de clasă tehnică inferioară”. Inventatorul ne arată că în normativul privind hidroizolaţiile nu se specifică nimic despre grosime la capitolul privind cerinţele minime referitoare la caracteristicile intrinseci ale materialelor.
Materialul Hidroflex Super 2 mm a fost propus pentru utilizare şi de către consorţiul Pizzarotti-Tirrena Scavi, care construieşte centura ocolitoare a Clujului din zona de est. CNADNR a răspuns că materialul “a fost insuficient utilizat” în lucrări la drumuri publice.
“Importurile sunt mai slabe, dar mai ieftine”
“Totul pleacă de la normativul care prevede la cerinţele minime ale materialelor o flexibilitate la rece fără fisuri la –10 grade Celsius. Păi, în România nu sunt iarna temperaturi mai scăzute de –10 grade? Dar statul preferă să se importe produse mai slabe calitativ şi mai ieftine decât să se folosească un produs românesc mult mai bun, dar care, bineînţeles, este mai scump”, afirmă inginerul Tomina. Acesta este hotărât să lupte în continuare pentru a-i convinge pe guvernanţi de calităţile materialului inventat de el.
Produsul clujeanului Tomin, “membrană din cauciuc cu denumirea Hidroizoflex de 1-3 mm”, este agrementat cu nr. 015-03/118 din 2007 pentru lucrări de hidroizolaţii în construcţii, de la fundaţii până la terase, canale de irigaţii, diguri, ca pardoseală antiderapantă elastică pentru terase şi ca pardoseală antiderapantă în construcţii agrozootehnice. Acelaşi produs este agrementat, cu un alt număr, şi pentru lucrări de hidroizolaţii şi protecţie la tablierele podurilor din beton, viaducte şi pasaje subterane. Din anul 2005, produsul “Hidroizoflex 3 mm” se fabrică sub licenţă la societatea Artego SA din Târgu-Jiu şi a fost utilizat la poduri rutiere pe o suprafaţă de 1.500 mp.
În cursul anului 2007, inginerul a lucrat la îmbunătăţirea materialului, rezultând produsul “Hidroizoflex Super 2 mm”. “În 2008 am prezentat o ofertă firmei Bechtel pentru lucrări de hidroizolaţii la autostradă. Această societatea a fost interesată de utilizarea acestui nou produs, cu precizarea că era necesar avizul CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – n. red.)”, spune Tomina.
În acest sens, consultantul francez Egis Route Scetaroute a întocmit o documentaţie, transmisă la CNADNR în 27 august 2008, care cuprindea două soluţii de hidroizolaţie: membrană Hidroizoflex Super 2 mm cu flexibilitate la rece până la –30 grade Celsius, fabricată în România, şi Soprema Sopralene Flam 4 mm flexibilă la rece până la –10 grade Celsius, produsă în Franţa. Reprezentanţii CNADNR au ales varianta de import, considerând produsul clujeanului “inadecvat ca urmare a faptului că are o grosime inferioară faţă de cea necesară pentru autostrăzi, referinţele de aplicare ale acestui produs menţionând doar poduri şi drumuri de clasă tehnică inferioară”. Inventatorul ne arată că în normativul privind hidroizolaţiile nu se specifică nimic despre grosime la capitolul privind cerinţele minime referitoare la caracteristicile intrinseci ale materialelor.
Materialul Hidroflex Super 2 mm a fost propus pentru utilizare şi de către consorţiul Pizzarotti-Tirrena Scavi, care construieşte centura ocolitoare a Clujului din zona de est. CNADNR a răspuns că materialul “a fost insuficient utilizat” în lucrări la drumuri publice.
“Importurile sunt mai slabe, dar mai ieftine”
“Totul pleacă de la normativul care prevede la cerinţele minime ale materialelor o flexibilitate la rece fără fisuri la –10 grade Celsius. Păi, în România nu sunt iarna temperaturi mai scăzute de –10 grade? Dar statul preferă să se importe produse mai slabe calitativ şi mai ieftine decât să se folosească un produs românesc mult mai bun, dar care, bineînţeles, este mai scump”, afirmă inginerul Tomina. Acesta este hotărât să lupte în continuare pentru a-i convinge pe guvernanţi de calităţile materialului inventat de el.
DISTRIBUIE
Comenteaza
