Cetatea Ardud, bântuită de fantomele prezentului

Restaurat cu fonduri europene, monumentul stă închis în zilele cu cei mai mulți vizitatori.

Oricine călătorește pe drumul european E81 ce leagă Zalăul de Satu Mare, va observa la ieșirea din orașul Ardud, pe malul râului Homorod, ruinele cetății din localitate.

Cetatea a fost construită în 1481 de Bartolomeu Dragfi, viitor voievod al Transilvaniei (1493-1499). Bartolomeu Dragfi este descendent al familiei nobiliare Dragfi de Beltiug, de origine română. Cetatea a fost una dintre cele mai puternice din nordul Transilvaniei, având patru turnuri circulare la colțuri. În 1630, contele Károlyi Sándor, cel care deținea și castelul de la Carei, construiește un castel pe locul fostei cetăți, folosindu-se de pereții și fundația acesteia.

La câțiva pași de cetate, chiar lângă șosea se află un monument închinat contelui Károlyi Sándor. Din falnicul castel de odinioară, azi se mai păstrează doar unul dintre turnuri, refăcut în stil neogotic în anul 1896. Se spune că ar exista un labirint de tuneluri care leagă cetatea de Carei, de Satu Mare sau de Medieșul Aurit. Printr-unul din aceste tuneluri, conform legendelor, ar fi fugit și Francisc Rakoczi al II-lea de urmăritorii săi din armata austriacă, nu înainte de a o blestema pe fiica sa Vilma. Fantoma prințesei își așteaptă și acum salvatorul, bântuind cetatea, mai spune povestea.

Aici, la Ardud, în capela cetății, celebrul poet maghiar Petőfi Sándor s-a căsătorit cu Szendrey Júlia în 1847. Altarul se păstrează la Palatul episcopal romano-catolic din Satu Mare. Peste drum de cetate, pe malul Homorodului există un mic parc și un monument închinat poetului maghiar.

Restaurare pe bani europeni
Până nu demult, turnul cetății era o ruină neîngrijită, plină de bălării și gunoaie, în ciuda potențialului turistic evident.

Astăzi, turnul cetății de la Ardud este renovat grație proiectului Regio „Circuitul târgurilor medievale din Transilvania de Nord - Castelul Karolyi din Carei, Castelul (Cetatea) Karolyi din Ardud", în valoare totală de 23.179.393 lei. Cetatea a fost renovată „la pachet" cu Castelul Károlyi din Carei.

S-au asfaltat cei aproximativ 100 de metri care leagă cetatea de drumul european, au fost amplasate „celebrele" panouri informative, obligatorii pentru proiectele cu finanțare europeană. Mai există o hartă a orașului și un alt panou-reclamă.

Pe turnul refăcut flutură un drapel românesc iar plăcuța comemorativă încastrată în turn are textul în română și maghiară „1847 XI. 8. Aici și-au unit destinele poetul Petőfi Sándor și Szendrey Júlia".

Or fi fost banii europeni, dar lucrul a fost românesc. Și asta pentru că, la doar câțiva ani de la renovare, tencuiala de la baza turnului se desprinde pe suprafețe mari, iar cărămizile din care sunt construite imitațiile zidurilor interioare se decojesc. Nici aleile de incintă nu par a fi soluția perfectă: pietrișul cu care sunt pavate este prea mare.

Închis în weekenduri
Pe de altă parte, nici programul de vizitare al obiectivului nu pare a fi european ci mai degrabă unul de ghișeu de instituție publică: luni-vineri 8.00-16.00.
Cum este posibil ca exact la sfârșit de săptămână când fluxul de turiști este cel mai mare, cetatea să fie închisă? Am vrut să îl întrebăm acest lucru pe edilii din Ardud, dar atât primarul Ovidiu Marius Duma cât și viceprimarul Szakacs Emeric s-au aflat într-o ședință-maraton pe parcursul întregii zile de 30 aprilie, iar apoi au plecat în binemeritata vacanță de 1 Mai și Paște.

În afara cetății Ardud, orașul oferă și alte câteva obiective ce merită vizitate: Monumentul eroilor din Ardud și monumentul închinat lui Petőfi Sándor și Szendrey Júlia - din centrul orașului respectiv bisericile romano-catolică, reformată sau ortodoxă. De altfel, centrul orașului arată foarte bine, aici fiind amenajat un frumos parc.

Parc neîngrijit, monument ignorat
Parcul învecinat cetății, de pe malul râului Homorod, nu pare îngrijit, iar monumentul lui Petőfi Sándor este modest: doar o placă comemorativă inscripționată exclusiv în limba maghiară cu textul „Álldogálok a tó partján / Syomorúfűz mellet. Petőfi 1846" ce se traduce prin  „Stau pe malul lacului/ lângă salcia plângătoare. Petőfi 1846". Câteva coronițe cu panglică roșu-alb-verde sunt agățate de monument. În rest nimic, de parcă până și maghiarii l-ar fi uitat pe celebrul revoluționar.