Clujenii, mai tari ca americanii la design seismic

Cu o machetă improvizată şi cu bani din buzunar, studenţii clujeni au câştigat premiul cel mare la concursul Seismic Design de la San Diego, în competiţie cu mari universităţi din SUA.

Politehniştii clujeni au impresionat juriul competiţiei cu un model al unei clădiri cu 29 de etaje, denumită Valahia Tower, dotată cu amortizori pe bază de frecare pentru disiparea energiei seismice.

"Am aflat anul trecut despre acest concurs. Am pus cererea şi proiectul în ultima zi de înscriere, iar de Crăciun am primit e-mail că suntem aşteptaţi în SUA", relatează Alexandru Ioan Manea, coordonatorul echipei de la Universitatea Tehnică (UTCN) care a primit premiul Egor Popov pentru inovaţie structurală, considerat cel mai de seamă în cadrul Seismic Design Competition, organizată de Institutul de Cercetare Seismologică din SUA. Evenimentul a avut loc la San Diego între 10 şi 12 februarie. "Nici nu am visat să câştigăm, am trecut prin foarte mari încercări până să ajungem acolo", a mărturisit Manea.

Pentru că nu au primit viza decât cu câteva zile înaintea concursului, studenţii nu aveau pregătită macheta. În paralel, au început să caute sponsori, pentru că facultatea putea să acopere doar drumul şi o parte din costurile cazării. Pentru taxele de viză, restul cheltuielilor cu cazarea şi masa, materiale şi unelte, studenţii au scos bani din buzunar, 1.200 de euro de persoană, care ar urma să fie acoperiţi în parte de sponsorii găsiţi. "Am lucrat trei zile, zi şi noapte, am făcut un duş şi am plecat la avion. Structura s-a stricat acolo, pentru că a fost pusă în cală", a dezvăluit Manea. În prealabil, au fost nevoiţi să o "ajusteze" ca să încapă în microbuzul care i-a dus la aeroportul din Budapesta. În timpul zborului spre San Diego au lucrat din greu la realizarea unui poster ce trebuia prezentat la concurs.

Emoţiile clujenilor nu au fost puţine nici în privinţa concurenţei. "Din cele 27 de echipe majoritatea erau de la universităţi prestigioase din America. Făceam excepţie doar noi, Canada şi Malaezia. Nu a mai fost nimeni din Europa. Mulţi aveau experienţă de la alte ediţii, lucrau la un proiect zeci de oameni, timp de câteva luni. Piesele lor erau fabricate cu laserul, le primeau gata făcute şi le asamblau, în timp ce noi am tăiat lemnul de balsa (arbore tropical, cu lemn uşor şi tare - n. red.) cu un cuţit chirurgical", a explicat studentul.

Echipa clujeană a mai fost compusă din Ioana Haţegan, Artur Auner, Daniela Selagea, Ovidiu Şerban şi Adrian Borşa, studenţi în anul IV ai Facultăţii de Construcţii, avându-i ca profesori îndrumători pe Doina Verdeş şi Pavel Alexa. Proiectul a constat într-un model din lemn al unei clădiri cu 29 de etaje, numită Valahia Tower, prevăzută cu amortizori pe bază de frecare pentru disiparea energiei seismice. Modelul a fost supus unor teste care simulau trei cutremure, fiind evaluat pe criterii de performanţă a proiectării. "Am primit un trofeu, nu au fost premii în bani. A fost o experienţă bună pentru că am învăţat să lucrăm în echipă, chiar şi cu străini. Am acumulat competenţe tehnice noi", a concluzionat şeful echipei.

Mai greu în România

Succesul de care s-a bucurat proiectul are la bază un procedeu modern şi eficient, a explicat profesorul Pavel Alexa. "Au proiectat partea de rezistenţă a unei clădiri adecvată unui amplasament într-o zonă seismică şi un sistem de reducere a efectelor cutremurului, mai mult decât rezistenţa naturală a construcţiei, ceea ce corespunde unor tendinţe internaţionale în domeniu. Au şi făcut o predicţie care s-a potrivit foarte bine rezultatelor experimentului", a adăugat specialistul. Aplicarea sistemului "inventat" de politehnişti ar mări cu 5-8% costurile necesare unei clădiri de 10 etaje, cu structură din oţel. "Proiectul are şanse de punere în practică, doar că, din păcate, în România investitorii privesc doar banii pe care îi bagă într-o construcţie, nu şi evitarea unor riscuri ulterioare", a apreciat Alexa.