Controversa insulinei, reaprinsă la Cluj după 100 de ani

Controversa insulinei, reaprinsă la Cluj după 100 de ani
Specialişti în bolile metabolismului se întâlnesc la Cluj pentru a dezbate, printre altele, contribuţia contestată a savantului român Nicolae Paulescu în descoperirea insulinei.
Peste 500 de participanţi sunt aşteptaţi zilnic la tripla reuniune a celor mai mari specialişti din ţară şi străinătate din domeniul cercetării şi tratamentului diabetului şi bolilor metabolismului, găzduită începând de azi la Cluj. Cea mai importantă comunicare se referă la rolul cercetărilor întreprinse de savantul Nicolae Paulescu şi care au dus la descoperirea insulinei.

Federaţia Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (FRDNBM) organizează în perioada 7-11 septembrie trei evenimente ştiinţifice de anvergură dedicate cercetării şi tratamentului diabetului. Cercetătorii vor susţine comunicări şi conferinţe despre cele mai noi metode curative în domeniul diabetului, în cadrul ediţiei a 8-a Congresului Naţional cu participare internaţională a Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. Evenimentul medical va fi cuplat cu a 25-a ediţie a Congresului Federaţiei Internaţionale a Simpozioanelor Danubiene de Diabet şi cu cea de-a cincea ediţie a Congresului Asociaţiei Central-Europene de Diabet. “FRDNBM oferă cadrul în care grupul tot mai mare de profesionişti din domeniul diabetului, nutriţiei şi bolilor metabolice, medici diabetologi, medici de familie şi de alte specialităţi, asistente, reprezentanţi ai industriei farmaceutice îşi pot împărtăşi experienţa în efortul continuu de creştere a calităţii îngrijirii pacienţilor”, a declarat profesorul Nicolae Hâncu, preşedintele FRDNBM.

Printre altele, comunicarea care va suscina mai ales interesul lumii academice din străinătate este o dezbatere moderată de Hâncu asupra unei cercetări a profesorului spaniol Alberto de Leiva despre pionieratul întreprins de academicianul român Nicolae Paulescu. Studiul lui de Leiva a fost publicat, de altfel, în ultimul număr al revistei medicale Hipocrate, iulie-august 2010, sub titlul “Redescoperirea lui Paulescu”.

“Nesperatul ajutor venit din afara lumii medicale autohtone: o întâmplare de la Congresul ADA 2010 - absenţa lui Paulescu de pe slide-ul unui profesor canadian care vorbea despre descoperitorii insulinei - arată de ce trebuie valorizat la maximum efortul profesorului Alberto de Leiva, care şi-a dedicat doi ani din viaţa profesională pentru a-l cunoaşte pe savantul român. În interviul din acest număr, profesorul de Leiva, completat de profesorul Micic, dezvăluie un personaj, Nicolae Paulescu, mult mai complex decât îl poate portretiza eterna controversă legată de insulină. Profesorul Alberto de Leiva, cu generozitate şi obiectivitate, ni-l redă pe Paulescu aşa cum poate unii dintre noi îl ştiam, dar cu siguranţă aşa cum toţi trebuie să-l comunicăm lumii medicale mondiale: un prototip al noului doctor, al doctorului academician care se bazează pe dovezi ştiinţifice în descoperirea unor noi medicamente şi tratamente. A fost combinaţia perfectă, la timpul potrivit, pentru o persoană foarte inteligentă”, se spune în revista Hipocrate. Alberto de Leiva va conferenţia mâine, de la ora 12:00, la Grand Hotel Napoca.

Pe urmele insulinei

Nicolae Paulescu a trăit în perioada 1869-1931. Om de ştiinţă, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. “Pancreina” brevetată de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al tocăturii de pancreas bovin, purificat parţial prin adăugare de acid clorhidric şi sodă caustică. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor săi numai sub formă de clismă şi nu a avut nici un efect asupra cantităţii de glucoză din sânge. Insulina, aşa cum o cunoaştem azi, a fost produsă pentru prima oară de biochimistul canadian James B. Collip, în decembrie 1921, prin tratarea pancreasului bovin cu alcool, eter şi din nou cu alcool. Acest extract şi-a dovedit eficacitatea în mod spectaculos începând din ianuarie 1922, când a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital din Canada.


Comenteaza