Cum s-a născut "toamna nebun de frumoasă la Cluj"

Autorul celebrei poezii "De juventute", cunoscută mai degrabă pentru unul dintre versurile sale - "E toamnă nebun de frumoasă la Cluj", a vorbit cu ziuadecj.ro despre geneza poeziei, la zeci de ani de când acesta a devenit faimoasă.

ziuadecj.ro l-a întrebat pe poetul Horea Bădescu care este istoria poeziei care l-a făcut celebru. "Să vă spun un secret", spune autorul. "Poezia nu este o idee, ci o stare interioară, o trăire, şi nimeni nu ştie cum se naşte această stare, cel mult o poate bănui". "Cât despre unde mă aflam acum patruzeci de ani ... iar de scris l-am scris cu un pix pe o bucată de hârtie", spune Bădescu. Concluzia dezarmant de sinceră vine imediat: "nu există nicio istorie spectaculoasă în spatele acestui poem".

- Care este povestea poeziei care v-a făcut celebru şi la care clujenii se gândesc în fiecare an când e toamnă? :)

Nu ştiu dacă poezia aceasta m-a făcut celebru, cum ziceţi, dar ştiu că ea a intrat, într-adevăr în conştiinţa celor care vieţuiesc ori care au vieţuit o vreme la Cluj. Iar dacă un poem, al unui poet, măcar unul singur, devine patrimoniul unei comunităţi omeneşti, acesta şi-a împlinit rostul. Povestea acestui poem, pe care l-am scris pe la începutul anilor şaptezeci, e de fapt povestea unei iubiri neostoite pentru această urbe de pe Someş, care m-a primit acum cincizeci de ani şi m-a făcut al ei. Si pe care, poetic vorbind, eu am făcut-o a mea. Povestea lui este povestea toamnelor clujene, de o frumuseţe nebună, cum nu se mai află nicăierea. A toamnelor studenţeşti, cărturăreşti, boeme şi îndrăgostite. Din însumarea imaginii tuturor acestora bănuiesc că se va fi născut nu ideea acestui poem, căci poezia nu este o idee, ci o trăire, se va fi născut, zic, starea sufletească din care s-a iscat De iuventute. Pe care probabil că l-am scris, cu pixul ori cu creionul, pe o hârtie răzleaţă sau pe un carnet, într-o minunată toamnă a anilor de care pomeneam. Unde voi fi fost însă acum patruzeci de ani, atunci cînd l-am scris, « cine oare-şi mai aduce aminte » ? Va fi fost la Mongolu, la Arizona sau în Mănăşturul iubit, unde locuiesc cam tot de pe atunci, iarăşi mi-e greu să spun.

Am publicat poemul în 1976, în volumul Cântece de viscol, l-am recitat uneori la întâlnirile cu cititorii. Cum a intrat el în "folclorul Clujului", cum şi-a făcut loc în inima oamenilor, a studenţilor, a "alumnilor dieci" de altădată şi din totdeauna e o altă poveste. Probabil că "de vină" va fi fost poemul însuşi ? Care a plăcut. Pe care cititorii l-au iubit fiincă le spunea ceva ce simţeau şi ei pentru Cluj şi toamnele lui. Ori minunatul cântec compus de Vali Şerban pe versurile lui, devenit un fel de imn al cenaclului Gaudeamus, ori melodia de o puritate aeriană cântată cândva de Marta Nagy ? Va fi fost banerul uriaş pe care Victor Bercea, director al Casei de Cultură a Studenţilor, l-a scris şi l-a afişat oferindu-l ochilor şi sensibiliăţii multor generaţii? Cine poate să descrie cu exactitate drumul către inima oamenilor?! Acel drum este mereu un mister.

- Au trecut  40 de ani de cand ati scris poezia. Cum s-a schimbat în acest interval viaţa unui poet, din punctul de vedere al rolului pe care îl are în societate, dar şi al vieţii de zi cu zi?

 

Poetul nu mai e tânăr, chiar dacă sufletul lui îi spune uneori altceva, tânăr rămâne mereu doar oraşul. Lumea s-a schimbat. E grăbită, pragmatică, cinică. Iar poezia e zăbovire cu tine însuţi, e vorbire cu sufletul, e iubire de ceilalţi. « La ce bun poeţii în vremuri sărace »? se întreba Hölderlin. La a-i aminti omului că e Om ! Chiar dacă nu vrea ori pare să nu vrea să asculte. Undeva rămâne ecoul vorbelor poetului, care prind glas într-o zi. Nici nu ştii când. Vocea poeţilor e ca marea, răsună şi-n scoicile moarte!

- Ce v-a inspirat cand ati scris poezia?

Toate toamnele tinereţii mele clujene, una mai nebun de frumoasă ca alta şi credinţa, nedezminţită până acum, că ele vor fi la fel până la capătul capătului.

- Ce face poetul Horia Bădescu toamna, la Cluj?

Se bucură de lumina ei indescriptibilă şi-şi aduce aminte. Şi scrie, ca să nu uite !

- Cum apreciaţi succesul volumului de poezii "E toamnă nebun de frumoasă la Cluj", lansat în urmă cu un an? Mai are publicul larg apetenţă pentru poezie?

Ce poţi spune despre succesul unei cărţi de poezie cu tirajul epuizat ? Ce poţi spune despre apetenţa publicului pentru poezie atunci când la lansare ai sute de oameni veniţi să-ţi primească vorbele şi cartea ? Iată ce paradox faţă de amărăciunile poetului, despre care scriam mai înainte ! Ce poţi spune despre un editor, Vasile G. Dâncu, şi o editură, Eikon, care-ţi îmbracă poemele în haine de sărbătoare ? Aşa-i că uneori merită să iubeşti Clujul ?

 

De iuventute

Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuji;
acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!

Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte "sumus dum iuvenes!"

O stea poţi purta noaptea asta pe umăr,
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!