Drumurile unui artist plecat din Cluj s-au intersectat, la Berna, cu ale lui Kim Jong-Un

Artistul a studiat în Elveţia în perioada în care Kim Jong-Un era student al unei şcoli publice din această ţară şi obişnuia să îl vadă pe actualul dictator al Coreei de Nord în autobus sau la terase, la o bere.

La vremea aceea, nimeni nu ştia cine este, de fapt, coreeanul prietenos, mare jucător de ping-pong, pentru că acesta trăia sub o identitate falsă. Abia după ce Kim Jong-Un a ajuns preşedintele Coreei de Nord, în 2011, fotografiile lui, din vremea studenţiei, au ajuns în presa elveţiană, iar Levente György şi-a dat seama că drumurile lui se intersectau în anii în care a fost student la Berna cu ale "conducătorului suprem al partidului, statului şi armatei". Surpriza a fost una de proporţii!

Kim Jong-un, fiul dictatorului, la rândul său descendent al "preşedintelui etern" Kim Ir-sen, ar fi locuit şi învăţat în Elveţia încă din anii '90. În preajma anului 2000, acesta a studiat la şcoala publică „Liebefeld Steinhölzli" din , de lângă Berna, fiind înregistrat sub numele de Pak-un sau Un-pak, ca fiu al unui angajat al ambasadei Coreei de Nord. După aproximativ zece ani, la 29 decembrie 2011, după încheierea perioadei de doliu naţional decretate în urma morţii tatălui său, Kim Jong-un a fost proclamat oficial „conducător suprem al partidului, statului şi armatei". Numele său apare aproape zilnic pe primele pagini ale presei internaţionale, din cauza ameninţărilor pe care le face Coreea de Nord, aflată pe picior de război cu vecinii.

Levente György a vorbit pentru ZIUA de CLUJ despre cariera sa muzicală, despre oamenii care i-au influenţat drumul şi despre surpriza de a descoperi că l-a întâlnit pe cel care avea să devină conducătorul uneia dintre ultimele ţări comuniste de pe mapamond.

Cu care operă aveţi contract în prezent?
Cu Theater für Niedersachsen (Tfn) in Hildesheim, Germania, unde suntem 320 de angajaţi. Hildesheim este un oraş din Saxonia Inferioară, la 35 de km de Hanovra şi este oraşul natal al faimosului cantareţ Thomas Quasthoff. Tenorul Johan Botha, artist de talie mondială, a fost era o vreme angajat aici, la Hildesheim.

Cum aţi ajuns să studiaţi la Berna?
În 2001 era afişat la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima" un anunţ privind o bursă de studiu pentru contrabas la Berna, în Elveţia. Am dat admitere şi am reuşit. Profesorul meu de contrabas de acolo a fost Béla Szedlák, care cu ansamblul lui de muzică de salon "I Salonisti" a cântat în filmul Titanic. După ce am terminat studiile la contrabas am dat, tot la Berna, admitere pentru clasa de canto şi în paralel am continuat studiile la Studioul de Operă Elveţiană din oraşul bilingv Biel/Bienne. În 2007 am debutat la Teatrul de Operă din Biel-Solothurn cu rolul lui Don Basilio în opera lui Gioacchino Rossini: Il barbiere di Siviglia. După debut am fost solicitat şi pentru alte roluri, aşa că am rămas acolo. În perioada de cinci ani, cât am fost angajat acolo, am susţinut aproximativ de 200 de spectacole.

Care sunt persoanele care v-au inspirat în cariera muzicală? Se află printre acestea şi cineva din Cluj?
Persoanele cele mai importante, de rezonanţă internaţională, au fost Nicolai Gedda, Francisco Araiza, Hans Peter Blochwitz, Cornelia Kallisch şi profesoara mea de canto din Berna, doamna Elisabeth Glauser. Şi din Cluj sunt foarte multe persoane care m-au ajutat în evoluţia mea artistică. În paralel cu anii de studenţie, între anii 1995-2001, am fost membru al Filarmonicii de Stat "Transilvania", al orchestrei Operei Maghiare din Cluj, în calitate de contrabassist, şi colaborator permanent ca solist canto şi contrabasist al Filarmonicii din Târgu-Mureş. În aceşti ani i-am întâlnit pe toţi marii muzicieni care au dirijat sau au cântat la Cluj. Am primit de la ei impulsuri foarte valoroase şi multă inspiraţie. Cariera de contrabasist am continuat-o la Berna, în orchestra simfonică de acolo, unde am rămas colaborator permanent timp de trei ani. Acolo am urcat pe scenă cu celebrităţi ca Armin Jordan, Eliahu Inbal, Maxim Vengerov şi mulţi alţii. La Cluj, cea mai mare influenţă a avut-o asupra mea profesorul de canto Valeriu Sorescu. El m-a convins să renunţ la contrabas şi la visul meu de a fi dirijor şi să devin cântăreţ. Mi-a spus să cânt cu contrabasul până mi se formeză vocea, şi după aceea să renunţ la el. Aşa am şi procedat! Totuşi după ce am terminat canto la Berna m-am înscris la clasa de dirijat orchestră, la Zürich. Trei ani am studiat acolo cu profesorul Marc Kissoczy. Am primit şi de acolo multe impulsuri artistice urmând cursurile maeştrilor Simon Rattle, Ralf Weikert, Peter Eötvös.

Ce s-a schimbat în cariera dumneavoastră după ce canalul de muzică Mezzo v-a făcut portretul de artist?
În anul 2009, pe 11 noiembrie, au fost difuzate două opere în limba franceză înregistrate de Mezzo. „L'heure Espagnole" de M. Ravel unde am cântat rolul bancherului Don Inigo Gomez şi „Alexander Bis" operă de B. Martinu unde am avut rolul Portretului. Datorită acestei imprimări am ajuns în Germania, la Hildesheim. După vizionarea acestui material, care se află şi pe youtube, m-a sunat directorul şi m-a invitat să dau audiţie. După care m-a angajat imediat.
Care sunt, în opinia dumneavoastră, diferenţele dintre scena europeană şi muzica de acasă?
Mari diferenţe pe plan artistic nu există tocmai pentru că opera este ceva internaţional. În ansamblul nostru sunt peste 20 de naţiuni. Diferenţele le simt mai mult în felul în care se promovează opera în Germania sau Elveţia şi cum este promovată în Romania. Educaţia şi entuziasmul publicului german nu se pot compara nici măcar cu cele ale publicului elveţian. De exemplu, după fiecare spectacol „Olandezul zburător" de Richard Wagner, strigătele de bravo şi aplauzele durează, adeseori, mai mult de zece minute. De fiecare dată sala e plină şi asta mă bucură foarte mult. Tineretul e foarte bine integrat în activităţile operei. Direcţiunea se străduieşte să prezinte producţii pe gustul publicului, deoarece cu patru ani în urmă se punea problema să se închidă teatrul. S-au strîns semnături ca să nu fie desfiinţat şi aşa a rămas în funcţiune.

Care sunt planurile de viitor, profesional vorbind?
Mă pasionează muzica de operă şi faptul că pe scenă pot să fiu şi actor, nu doar muzician. În 21 septembrie, anul acesta, o să debutez aici, în Hildesheim, în Falstaff - ultima operă a lui Giuseppe Verdi. Voi cânta Falstaff, rolul de titlu. E un rol foarte complex, şi tocmai de asta mă fascinează. Iar anul viitor voi cânta Rocco din Fidelio, operă de Beethoven. În aceşti şapte ani, de când am debutat ca solist liric am cântat peste 20 de roluri de operă şi de operetă. Aş dori să învăţ toate rolurile frumoase scrise pentru bas sau basbariton. Şi cu timpul sper să ajung şi la case mai mari de operă. Concurenţa e enorm de mare!

Aţi studiat în Eleveţia în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş cu Kim Jong-Un, care locuia sub o identitate falsă. Cum aţi aflat cine este cu adevărat?
Nu l-am cunoscut personal, dar după ce am văzut poze cu el în presa elveţiană, cum arăta el ca student, publicate după ce a ajuns la putere, mi-am dat seama că l-am văzut de câteva ori în autobus. Am fost foarte surprins!