“Fabrica” de fermieri de la Cojocna GALERIE FOTO

Copii crescuţi la oraş, mulţi dintre studenţii care se pomenesc în gospodăria universităţii au experienţe noi. În condiţiile în care nu s-au apropiat până acum de animale, ei spun că nu şi-au imaginat vreodată cât de greu se fac ouăle, carnea sau laptele.

Ferma a fost ridicată din 2008 pe ruinele vechii cooperative agricole de producţie, în mijlocul unei întinderi de 700 ha. "Destinaţia a fost de la bun început practica studenţilor, însă am putea instrui şi fermieri din zonă dacă au nevoie să înveţe să se gospodărească ori să mânuiască utilaje agricole", precizează Marius Sabo, directorul fermei Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV). Din toamnă, în fiecare săptămână i se încredinţează câte "un transport" de 15-16 studenţi din anul I. "Unii strâmbă din nas, nu pricep ce caută aici dacă sunt la alte specializări. Le spun că nu ştii ce îţi rezervă viaţa, oricând e bine să afli cum funcţionează o fermă, iar orice afacere porneşte de la munca de jos", punctează inginerul.

Bobocii se pomenesc în ritmul de muncă al angajaţilor fermei. "Cel mai greu a fost să ne trezim la 5:00 pentru mulsul vacilor. Nu e deloc uşor, nu am mai avut de-a face cu animale, dar o săptămână de asta e bine să avem cu toţii o dată în viaţă", mărturiseşte Denisa Maier, studentă la peisagistică. Alţii au fost şocaţi de mirosul greu din halele în care sunt crescuţi porcii şi de cel al găinilor. "Nu ne mai plac ouăle!", zice Sorina Pop, din Baia Mare. A mai văzut animale, în gospodăria bunicului, însă nu s-a apropiat niciodată de ele. "Te căleşte experienţa asta, dar nu aş mai repeta-o", dezvăluie tânăra. Anita Pintea nu a avut rude la ţară, însă nu animalele au speriat-o, ci măturatul. "Acum ştiu să folosesc mulgătoarele. Sunt la piscicultură, dar mi-a plăcut ideea de a învăţa cum e la fermă", spune sătmăreanul Vasile Nechi.

Pentru cei veniţi de la ţară, care au venit la facultate ca să înveţe să conducă ferma familiei, munca la Cojocna e floare la ureche. "E mai uşor ca acasă, aici totul e mecanizat", recunoaşte Andrei Cătănici. Mihai Dumbravă crede că nimic din ce e de făcut la fermă nu e greu: "Aş sta aici în fiecare zi". "Noi avem acasă o fermă de vaci, dar am învăţat multe aici, îmi doresc să îi pot ajuta pe ai mei să aducă tehnologie ca la Cojocna", explică Sandor Czirjak, din Harghita. "Bunicii mei au ţinut bivoli, era o afacere de familie care nu mai merge, dar pe care vreau să o pun iar pe picioare. Pe unii colegi i-aş angaja la fermă, pe alţii, în nici un caz", declară Lorand Kepetzi, din Aiud. "Îmi place aici, dar nu mă mai întorc acasă dacă găsesc de lucru la Cluj", se confesează Adrian Cârje Rus, din Blaj.

Tinerii agronomişti au învăţat să facă lucruri la care nu s-ar fi gândit: au pus crotalii la urechile vitelor, au ars coarnele viţeluşilor, au tăiat cozile unor purcei, iar fetele de la Medicină Veterinară au inseminat artificial nişte scroafe. Unui viţel i-au pus numele Bambi, iar alţii au lăcrimat când a murit un purceluş. S-au minunat de frumuseţea vacilor din rasa Sură de Stepă şi s-au împrietenit cu angajaţii. "Nu am fi crezut că e aşa de multă muncă pentru ouă, carne sau lapte, acum îi vedem altfel pe cei ce muncesc la ţară. Şi animalele", rezumă Denisa Maier.

Muncă la foc continuu

Ferma are 300 de bovine, 3.300 de găini, 63 de scroafe şi 480 de purcei. "Ne-am ales şi cu 500 de porumbei care au venit singuri şi ne fac pagubă. De ei nu putem scăpa", spune directorul. Baza funcţionează din resurse proprii de la înfiinţare, furajele fiind produse din cultivarea terenului, iar apa potabilă este captată din apropiere. "E cea mai modernă fermă de la Cluj şi singura de acest fel dintr-o universitate agricolă din România. Aici e muncă la foc continuu, animalele au mereu nevoie de mâncare şi de îngrijire", punctează Sabo.

Fotografii de: Iulian Iancu