La 4 ani de la dispariția sa, Doina Cornea devine cetățean de onorare al Clujului

La inițiativa consilierului local Alexandra Oană, disidenta anticomunistă Doina Cornea va deveni cetățean de onorare post-mortem al municipiului Cluj-Napoca. Proiectul de hotărâre a fost votat în ședința de Consiliu Local de miercuri, 4 mai 2022.

Doina Cornea s-a născut în 1929, la Braşov, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, unde a şi predat. Stabilită aici, nemulţumită de regimul comunist, la începutul anilor ’80, a început să trimită scrisori de protest, 30 la număr, la Radio Europa Liberă şi ziarelor din Vest.

În acestea denunţa “sistematizarea” satelor româneşti, dărâmarea bisericilor şi politica dusă de Ceauşescu. Acest fapt a atras mânia dictatorului. Securitatea i-a pus pază la casă, iar securiştii au chemat-o la interogatoriu în celebrele beciuri în care au şi bătut-o.

”Doi ani mi-au stat în poartă, ziua şi noaptea. Nu securiştii - au pus miliţienii de la circulaţie, cu chipiu alb, ca lumea sau străinii să nu vadă că sunt păzită. Şi ăştia, de la circulaţie, m-au bătut de câteva ori”, îşi amintea Doina Cornea într-un interviu.

Pentru curajul de a se opune regimului, a fost dată afară din facultate. A avut noroc, totuşi, că nu a păţit ceva mai grav, cu fiica ei, Ariadna, fugită în Franţa, şi care, de departe, veghea ca mamei sale să nu-i însceneze securiştii vreun „accident”.

În noiembrie 1987, în timpul revoltei de la Braşov, a răspândit peste 150 de de manifeste de solidaritate, împreună cu fiul ei, Leontin, gest care s-a soldat cu închiderea ei în închisoare timp de două luni, demers urmat de arestul la domiciliu.

Eliberarea a venit în 21 decembrie 1989, când protestarii contra regimului comunist au ajuns la casa ei, situată pe strada Alba Iulia din Cluj-Napoca, şi au luat-o pe Cornea pentru a participa la manifestaţia împotriva lui Nicolae Ceauşescu, deşi în stradă se trăgea.

După victoria Revoluţiei, de la Bucureşti, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care a demisionat, însă, după numai o lună, în ianuarie 1990, nefiind de acord cu transformarea acestuia în partid politic.

În acelaşi an, 1990, a fondat Forumul Democrat Antitotalitar din România, cu scopul de a uni opoziţia democrată, abia născută. A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social şi a Alianţei Civice. A intrat în PNŢCD, partid în care a activat până la sfârşitul vieții.

A publicat la începutul anilor ’90 volumul „Puterea fragilităţii”, reeditat în 2006 de Editura Humanitas, în care apar scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceauşescu, dar şi scrisoarea adresată muncitorilor din Braşov, după revolta de la uzina Tractorul, din 1987. De asemenea, a tradus din franceză mai multe cărţi de Mircea Eliade şi Vladimir Ghika.

"Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, ci împotriva comunismului ca ordine socială. Am luptat împotriva unui sistem. Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des.

Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista”, mărturisea Doina Cornea, într-un alt interviu.

Activitatea sa anticomunistă a fost recunoscută şi onorată, Doina Cornea primind, în 2009, Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer şi cea mai înaltă disticţie a României, Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, în anul 2000. Fosta disidentă a murit, în 2018, la 89 de ani, fiind bolnavă de mai mult timp.