Mica reformă a justiţiei, varianta românească: procurorii nu negociază cu infractorii

Strategia ministerului, implementată din 2010, se dovedeşte a fi greu de aplicat. Conceptele au fost preluate din Vest, însă au fost adaptate, astfel că nu mai au eficienţa dorită. Un motiv este acela că în România nu se poate accepta ideea că procurorii negociază cu infractorii.

În instanţe se vorbeşte tot mai des de „procedura simplificată", prin care se judecă inculpatul care îşi recunoaşte vinovăţia în faţa procurorilor. Odată cu Legea nr. 202/2010, numită şi mica reformă a justiţiei, s-a introdus articolul 320, indice 1, în Codul de procedură penală, privind „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei". Potrivit acestui articol „Până la începerea cercetării judecatoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmarire penală."

Recunoscându-şi vinovăţia, inculpaţii beneficiază de o reducere a pedepsei cu o treime, în cazul în care nu au comis o infracţiune pentru care se prevede detenţia pe viaţă. În plus, inculpatul are parte de un proces rapid, care reduce şi cheltuielile statului. Teoretic, situaţia se prezintă bine, însă, în practică, atunci când într-un dosar sunt mai mulţi inculpaţi, lucrurile devin complicate.

Un exemplu grăitor este cazul Aspaziei Droniuc (foto), inculpată în acelaşi dosar cu fostul primar Sorin Apostu, soţia acestuia, Monica Apostu şi omul de afaceri Călin Stoia. Dosarul, judecat la Curtea de Apel Mureş, a fost disjuns în 10 iulie faţă de Aspazia Droniuc pe motiv că aceasta suferă de boli grave şi că şi-a recunoscut de la bun început vinovăţia. Disjungerea a venit după aproape 9 luni de proces, iar judecătoarea Mihaela Creţu a pronunţat sentinţa câteva zile mai târziu: trei ani cu suspendare pentru cumpărare de influenţă, spălare de bani şi fals. Droniuc a fost singura inculpată din dosar care şi-a recunoscut vinovăţia prin declaraţie notarială şi a cerut să fie judecată conform articolului 320, indice 1, Cod de procedură penală, mai exact prin procedura simplificată, introdusă după mica reformă din justiţie.

Întrucât infracţiunile de care sunt acuzaţi Sorin Apostu, Monica Apostu şi Aspazia Droniuc sunt dependente una de cealaltă, având în vedere modul de operare, judecătoarea Creţu s-a antepronunţat şi asupra vinovăţiei soţilor Apostu atunci când a motivat sentinţa Aspaziei Droniuc, fapt semnalat de avocaţii implicaţi în proces. Fără a se ajunge la o recuzare, judecătoarea Creţu a făcut o cerere de abţinere, astfel că dosarul a fost distribuit unui alt magistrat, care în final va pronunţa sentinţele celor trei inculpaţi rămaşi în proces.

În astfel de situaţii, când în acelaşi dosar sunt mai mulţi inculpaţi, iar infracţiunile de care sunt acuzaţi au legătură una cu cealaltă, cum ar fi darea şi luarea de mită, traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă, judecătorii sunt puşi într-o situaţie dificilă. Pentru a respecta dreptul inculpatului de a avea un proces rapid în cazul în care îşi recunoaşte vinovăţia, magistratul trebuie să pronunţe sentinţa, însă riscă să se antepronunţe asupra vinovăţiei celorlalţi inculpaţi.

Avocatul Sergiu Bogdan, care este şi profesor de drept penal la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, a explicat, pentru ZIUA de CLUJ, care este sursa acestor situaţii tot mai des întâlnite în instanţe. "În toate ţările, inclusiv în Bulgaria, procedura simplificată înseamnă că inculpatul care îşi recunoaşte vinovăţia negociază cu procurorii, şi practic nu mai are loc un proces. Procurorii se duc la judecător, îi prezintă situaţia, şi se dă sentinţa. Toate acestea se petrec în maxim 2-3 săptămâni. Dar, pentru că la noi procurorii nu au avut curajul să îşi asume acest lucru, pe ideea că ei nu negociază cu infractorii, textul a fost mutat la judecători. S-a făcut un concept aiurea, creat în ideea că în dosar e un singur inculpat. Da, în acel caz e totul în regulă, dar asta se întâmplă destul de rar. În dosarele cu miză, de obicei sunt mai mulţi inculpaţi, iar la asta nu s-au gândit", a explicat Sergiu Bogdan. Avocatul spune că una dintre soluţiile adoptate de instanţe este să îl ţină pe inculpatul care îşi recunoaşte vinovăţia într-un fel de aşteptare, până când se încheie procesul faţă de ceilalţi inculpaţi din dosar. "Dar, în acest caz, unde e celeritatea? Soluţia corectă ar fi, când se merge pe o astfel de procedură, să se disjungă dosarul de la bun început. Eu am reuşit să-l conving pe judecător într-una din cauzele mele, e vorba de Zur Moshe. Acesta a dat o delcaraţie de recunoaştere a vinovăţiei, mai era un inculpat (Alain Modrea, fostul şef al Vămii clujene - n. red.) în dosar, iar la primul termen s-a disjuns. Am obţinut foarte repede condamnarea, iar celălalt inculpat este judecat de un alt judecător", a spus avocatul.

Părerile sunt împărţite chiar şi în rândul avocaţilor, atunci când vine vorba de aplicarea procedurii simplificate. Avocatul şi cunoscutul profesor de drept Gheorghiţă Mateuţ crede că soluţia cea mai potrivită este amânarea pronunţării sentinţei, atunci când în dosar sunt mai mulţi inculpaţi. "Disjungerea este nelegală în astfel de cazuri. În toate sistemele juridice se dă o soluţie unitară pentru toţi inculpaţii din acelaşi grup. Beneficiul vine în schimbul renunţării la administrarea de probe, statul e scutit de cheltuieli, iar inculpatul primeşte o pedeapsă mai mică. Dacă judecătorul disjunge dosarul, devine incompatibil, întrucât influenţează decizia asupra celorlalţi inculpaţi, fapt care face ca procesul, în ansamblul lui, să nu mai fie echitabil", crede Gheorghiţă Mateuţ.

Judecătorul Lucian Marian, vicepreşedintele Judecătoriei Cluj-Napoca, spune că disjungerea este soluţia potrivită în cazul procedurii simplificate, atunci când e vorba de mai mulţi inculpaţi. "Când ai două sau mai multe persoane trimise în judecată pentru fapte legate între ele e firesc să disjungi faţă de ceilalţi care nu îşi recunosc vinovăţia. Când stabileşti vinovăţia trebuie să te raportezi la vinovăţia celorlaţi, în situaţii când e vorba de dare-luare de mită, de exemplu. De obicei, urmează o declaraţie de abţinere. Articolele din cod au fost create la modul general. Situaţia asta nu putea fi tranşată prin textul legal. Când participă toţi inculpaţii la aceeaşi faptă, nu prea ai cale de ieşire. Trebuie să protejezi procesul penal, dar nici nu poţi să încalci dreptul omului de a fi judecat cu celeritate", a declarat judecătorul, pentru ZIUA de CLUJ.

Daniel Buda: "Trebuie să ai o cultură în acest sens"

Preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor şi susţinător al "Micii reforme a justiţiei", Daniel Buda crede că în cazul procedurii simplificate de judecată lucrurile sunt foarte clare. "Este simplu. În astfel de cazuri intră în cauză alt judecător, care se pune la punct cu dosarul. Acest lucru nu afectează cu nimic mersul dosarului mai departe", a spus Buda. Întrebat de ce acest concept nu a fost adoptat în România la fel ca în alte ţări europene (negocierea procurorului cu inculpatul), deputatul PDL crede că încă nu am fost pregătiţi pentru o astfel de schimbare. "Trebuie să ai şi o astfel de cultură în acest sens. Din păcate, la noi nu s-a găsit modalitatea în care să fie aplicată o astfel de procedură. Poate pe viitor se vor mai schimba lucrurile", crede Daniel Buda. La rândul său, deputatul UDMR Mate Andras, membru al Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, spune că sistemul românesc de drept e foarte asemănător cu cel francez, iar procedura simplificată e posibil să fie preluată în acelaşi fel, deosebit de restul Europei. "Nu cred în sistemul negocierii dintre procurori şi inculpaţi, şi nu aş fi de acord cu acesta. În sistemul nostru de drept sunt alte principii", a declarat Mate Andras.