Foto Omul cu care Alin Tișe are o relație aparte și despre care spune că e ”un suflet special”

Nu sunt foarte mulți cei care apar "cu numele" în cartea autobiografică "Poveste pentru tata", scrisă de Alin Tișe. Însă un personaj important al vieții publice are parte de un loc special, atât în carte, cât și în sufletul autorului. Aflați despre cine este vorba din rândurile următoare.

În cartea sa autobiografică recent lansată, ”Poveste pentru tata”, președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, prezintă relația sa specială cu anumite personalități care i-au marcat viața. Deși în volum nu apar explicit numele unor personaje, autorul a făcut câteva excepții, cu persoane care i-au marcat viața.

Între acestea, un capitol însemnat îl reprezintă cel dedicat personalității ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, cel pe care Alin Tișe îl caracterizează drept ”un suflet special”. Legătura dintre cei doi, așa cum este prezentată în carte, trece de aspectul oficial, instituțional, mergând în zona personală, sufletească, înaltul prelat fiind și martor, și părinte spiritual al căsătoriei lui Alin Tișe. Relatarea ne duce până la Sfântul munte Athos, locul unor intense experiențe spirituale.

ZIUA de CLUJ vă prezintă capitolul din cartea autobiografică ”Poveste pentru tata” dedicat Mitropolitului Clujului:

"ÎPS Andrei Andreicuț, părinte duhovnicesc. Un suflet special!

Clujul a fost binecuvântat cu doi înalți prelați, ierarhi  ai Bisericii Ortodoxe, oameni speciali, cu credință puternică și devotați misiunii lor. Mă refer la ÎPS Bartolomeu și la succesorul acestuia, ÎPS Andrei Andreicuț.

Mitropolitul Andrei Andreicuț este o figură remarcabilă a Bisericii Ortodoxe Române, un lider spiritual care, prin munca sa neobosită și prin exemplul personal, a influențat pozitiv viețile multor oameni. Devotamentul său față de Dumnezeu, Biserică și comunitate îl face un model de urmat și o sursă de inspirație pentru toți cei care îl cunosc. A fost întronizat ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului pe 25 martie 2011, fiind ales în această funcție de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A  fost o recunoaștere a muncii sale neobosite și a dedicării sale față de Biserică și credincioși.

S-a implicat activ în reconstrucția și restaurarea multor biserici și mănăstiri, contribuind astfel la păstrarea patrimoniului spiritual și cultural al României. A sprijinit înființarea de școli teologice și instituții de învățământ, promovând educația religioasă și academică. Este cunoscut pentru empatia și apropierea sa față de credincioși, ascultându-le problemele și oferindu-le sprijin spiritual și moral. Trăiește o viață simplă și modestă, fiind un exemplu de umilință și devotament pentru toți cei din jurul său. Simplitate și modestie, un suflet fundamental bun.  Acesta este pentru mine ÎPS Andrei Andreicuț!

L-am cunoscut imediat după întronizarea sa ca mitropolit, în anul 2011. Ne aflam în timpul primului meu mandat de președinte. Era un clujean, care revenea din Alba. La aproape toate acțiunile publice din județ mergeam împreună. Nu am reușit însă să ne cunoaștem prea bine întrucât imediat, în 2012, aveam să merg la București, în calitate de senator.

În anul 2016, odată cu revenirea mea la Consiliul Județean, am reluat treptat relațiile de colaborare instituțională și pot spune că, din acel moment, a început și consolidarea și aprofundarea relației interumane dintre noi. Am trăit multe momente împreună prin județ, la diferite evenimente, am participat la multe tipuri de acțiuni și activități. La această apropiere sufletească dintre noi a contribuit mult faptul că ÎPS Andrei este un om fundamental bun! Am regăsit la el simplitatea și modestia aceea specifică omului de la țară, calitate rar întâlnită și care pentru mine este esențială. Este genul de persoană asumată în haina pe care o poartă. Iar empatia și apropierea sa față de credincioși este reală și emoționantă, totodată.

Îl poți regăsi neobosit, peste tot, ascultând, înțelegând, oferind sprijin și îndrumare spirituală și morală. Trăiește o viață simplă și modestă, ajungând la înțelepciunea omului împlinit și împăcat cu el. Este un exemplu de umilință și devotament față de oameni. Având acest fundament, am reușit o apropiere ușoară, firească.

În ciuda faptului că aparținem unor generații diferite, eu fiind mult mai puțin experimentat în viață, dar suficient cât să înțeleg anumite aspecte și nuanțe. Ne-a apropiat sufletește și spiritual credința puternică în Dumnezeu.

Anul 2020 avea să fie pentru mine anul în care Dumnezeu m-a binecuvântat cu un nou băiat, Albert. Cezar, băiatul cel mare, avea deja nouă ani. Problema era că nu eram căsătorit și că trăiam în păcat, conform dogmelor bisericești. De altfel, puțin înainte de anul 2020, avusesem o discuție cu IPS Andrei, care mi-a recomandat să încerc să ies din această situație, prin încheierea unei logodne ca legătură spirituală și bisericească. Urmând ca ulterior să încheiem  căsătoria în fața lui Dumnezeu. IPS Andrei a insistat să îi promit acest lucru, să fac ordine în viața mea spirituală și familială și să trăiesc ca un bun creștin.

Urmare a acestor discuții am acceptat oficierea unei slujbe de logodnă restrânse, doar noi doi și un preot, în fața lui Dumnezeu, fără alți martori. Anii au trecut și a sosit  momentul 2020, despre care v-am vorbit. Venirea pe lume a celui de-al doilea băiat, a generat nevoia de a clarifica relația cu mama lui, partenera mea. O clarificare atât lumească, cât și spirituală, sufletească.

În septembrie 2022, împreună cu IPS Andrei am reușit să urcăm pe Sf. Munte Athos, o experiență unică, prima de acest fel din viața mea. Am simțit că renasc în acesta călătorie, mai cu seamă că aniversarea zilei mele de naștere am sărbătorit-o aici, împreună cu oameni dragi. Am reușit să cunosc pe cineva pe care, deși credem ca îl cunosc, în realitate nu îl cunoșteam: pe mine. M-am redescoperit și am găsit astfel, după atâția ani de încercări și căutări, multe răspunsuri de care aveam mare nevoie. Și am înțeles! Am înțeles că sufletul mi-era golit de multele trăiri care mă măcinau. Măcinat de neliniști și multe întrebări. Că îi lipește ceva esențial, care să-l facă fericit.

M-am rugat zi și noapte în acele zile petrecute pe Sfântul Munte. Am visat mult, am rememorat trăiri din perioada copilăriei și a studenției. Multe din visele și amintirile de atunci se legau de pierderea tatălui meu, atât de tânăr, despre greutățile care au decurs de la acel moment. Despre cum am simțit că am fost abandonat de toată lumea, despre cât de greu mi-a fost în viață atunci. Îmi amintesc că în vis aveam un dialog cu tatăl meu, căruia îi reproșam faptul ca m-a abandonat, schimbând această lume cu cea din ceruri. Îl  consideram vinovat pentru greutățile vieții mele din perioada tinereții, când am avut cea mai mare nevoie de el. În vis m-a rugat să-l iert și să-l îmbrățișez. M-am trezit din somn plângând, cu sufletul sfâșiat!

I-am mărturisit părintelui, înainte de slujba de la biserica din Sf. Munte,  ceea ce am visat. Mi-a pus crucea pe frunte și a spus o mică rugăciune. Au urmat zile de rugăciune și de regăsire. Mi-am cerut iertare pentru judecata făcută tatălui meu. M-am rugat pentru sufletul lui, pentru al meu și pentru a primi clarificări pentru calea de urmat în viață. Ca să  pot închide capitolele vieții mele care mă nelinișteau. Și să mă redescopăr și să mă asum așa cum sunt. M-am rugat pentru vindecare… Pentru a scăpa de povară!

Nu vreau să cad in  păcat și să spun ca rugăciunea de acolo, este mai valoroasă decât rugăciunea de acasă. Dar, am simțit acolo ceva special, care m-a ajutat.

Odată revenit acasă, la viața obișnuită, i-am spus Înaltului că am hotărât să îmi fac ordine în viața personală. Aveam deja doi copii suficient de mari, cât să înceapă să înțeleagă. În septembrie 2023 am primit binecuvântarea părintelui mitropolit, dar și acord de dezlegare și binecuvântare pentru un nou legământ. ÎPS Andei a acceptat să fie martor și părinte spiritual al căsătoriei noastre în fața sfântului altar, un moment de nou început. La cumpăna de răscruce a vieții mele, sfaturile, rugăciunile lui, mi-au luminat mintea și sufletul, m-au făcut să las sentimentul de iubire să îmi hrănească sufletul  și să-mi lumineze mintea. Ca să pot sta drept în fața lui Dumnezeu!

Relația mea cu Înaltul Mitropolit continuă și în prezent, iar sentimentele de afecțiune și respect vor dăinui permanent. Afecțiune veșnică, acestui suflet special!"