Pe urmele unei crime neelucidate

Familiile celor 13 dispăruţi în sediul Securităţii în care funcţionează în prezent Palatul Copiilor aşteaptă rezultatele săpăturilor demarate ieri de către arheologi şi procurorii militari.

În subsolul Palatului Copiilor, fost sediu al Securităţii în anii ‘50, arheologii au dat peste o construcţie ciudată. Descoperirea pare să confirme că în trecut s-a intervenit în zona fostelor celule de arest. Mai multe rude ale celor 13 persoane dispărute, despre care se crede că ar fi fost ucise şi îngropate aici, aşteaptă ca ipoteza să devină certitudine.

“Vânătorii” de securişti de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) au început săpăturile ieri dimineaţă în prezenţa criminaliştilor de la Poliţia Cluj şi a colonelului Viorel Siserman de la Parchetul Militar Cluj. Premisa osuarului improvizat de securişti este suţinută prin mărturiile foştilor deţinuţi condamnaţi pentru delicte de opinie, care au solicitat CICCR cercetarea zonei. “Este vorba de 12 bărbaţi şi o femeie, din lotul Maxim-Dabija. Dispoziţiile şefilor Securităţii erau ca partizanii anticomunişti să fie prinşi, vii sau morţi. Aici, în sediul Securităţii, ştiai numai că intri, nu dacă mai ieşi”, a declarat Traian Neamţu, şeful Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Cluj.

Constructorii veniţi să supervizeze săpăturile au remarcat că spaţiul în care se presupune că ar fi fost îngropate cadavrele, aflat în incinta cercului de schi, este un patrulater de beton umplut cu pământ. “Noi ne aşteptam să fie un spaţiu înzidit, dar gol, însă e vorba de o încăpere de 10/2 m, plină cu pământ. Credem că, după ce cadavrele au fost depuse în această încăpere, au fost acoperite cu pământ pentru ca apoi să poată fi turnat un plafon de beton. După ce cadavrele au putrezit, pământul s-a lăsat şi există un spaţiu gol între plafon şi muntele de pământ”, a explicat istoricul Marius Oprea, preşedintele CICCR. Ca să continue investigaţia, arheologii au nevoie de patru autobasculante cu care să transporte pământul. “Avem nevoie de ajutorul autorităţilor”, a declarat şeful echipei de arheologi, Gheorghe Petrov.

Cele 13 victime sunt persoane care au activat în mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din Munţii Apuseni. Toate au fost arestate de Securitate în 1949, fiind condamnate de către Tribunalul Militar Sibiu. Pedepsele primite au variat între 15 ani de muncă silnică şi muncă silnică pe viaţă. Ulterior, din dispoziţia conducerii superioare a Securităţii Statului, între 12 februarie şi 15 martie 1950 condamnaţii au fost transferaţi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. Prin două adrese succesive, din 2 şi 5 aprilie 1950, emise de către Direcţia Regională a Securităţii Poporului Cluj şi semnate de şeful acestei direcţii, colonelul Mihai Patriciu, se solicită Penitenciarului Tribunalului Cluj transferarea în beciurile de pe Republicii nr. 23 a celor 13 persoane, pentru cercetări. Alexandru Maxim, Alexandra Pop, Mihai Angheluţă, Nicolae Niţescu, Ioan Robu, Victor Vandor şi Simion Moldovan, Florian Picoş, Mihai Florinc, Emil Dalea, Emil Olteanu, Ioan Bedeleanu şi Petru Mărgineanu intră în clădirea Securităţii, de unde nu există nicio dovadă că ar mai fi ieşit. Cercetătorii bănuiesc că moartea lor a fost violentă, dar nu prin împuşcare, pentru a se evita zgomotul. “În spate era bazinul de apă, poate au fost înecaţi”, spune Petrov.

Film documentar despre dezgropări

Zeci de deţinuţi politici şi rude au asistat la acţiunea CICCR. Regizorul Nicolae Mărgineanu, autorul peliculelor “Binecuvântată fii, închisoare”, “Undeva în Est” sau “Pădureanca”, a sosit să filmeze un documentar şi să afle adevărul despre unchiul său, Petru Mărgineanu, fratele psihologului Nicolae Mărgineanu. “Am intervievat patru persoane din familiile celor care
se presupune că au fost ucişi aici. Sunt emoţionante, este o suferinţă permanentă să ai pe cineva împuşcat în familie”, a spus Mărgineanu. În postură de aparţinător s-a aflat şi consilierul judeţean Liviu Medrea.

vezi mărturiile video ale rudelor celor ucişi: