RECOMANDARE Teren degradat, "preschimbat" în paradis în Grigorescu

Un clujean a îmbinat ştiinţa cu pasiunea şi a transformat o pantă aridă de pe strada Donath într-o grădină ca-n poveşti, cu terase, pomi fructiferi, vie şi chiar elemente de inspiraţie japoneză. Truda zilnică în aer liber îl ajută să îşi păstreze energia şi entuziasmul tineresc, deşi a trecut de 80 de ani şi soarta l-a purtat prin încercări cumplite de-a lungul vieţii.

De la poarta lui Ioan Roman e greu să bănuieşti ce minunăţii se ascund în grădină. Dacă urci însă pe alee şi treci de cele două clădiri de la bază te simţi ca la porţile raiului, fiecare "etaj" având specificul lui. Creatorul minunăţiei, plin de entuziasm, explică pe îndelete cum tot ce se vede e rodul muncii, nu miracol al naturii. "Aici am făcut prima dată nişte ziduri de sprijin, ca să reziste la alunecări, după care am făcut nişte rigole, ca să se scurgă apa care e în plus pe versanţi. Zidurile au o adâncime de un metru de la sol şi un metru şi ceva deasupra solului. Sunt pavate cu piatră deasupra solului, nu ca să fie aspectul frumos, ci pentru ca tot terenul să fie amenajat, să fie folosit". Principiul pe care s-a bazat în toţi cei peste 12 ani de muncă în grădină a fost că nu trebuie să rămână deloc teren neproductiv. "Pentru asta am făcut nişte terasări, pentru ca apa să se infiltreze în sol. Dacă nu faci nimic, apa bălteşte şi îngreunează şi se produc alunecări de teren", spune clujeanul.

Urmează o alee cu nuci, fiind un pom cu rădăcini foarte puternice. De cealaltă parte a aleii veghează puieţi de brad. Terenul are câteve mii de metri pătraţi. "După ce am ieşit la pensie, ce era să fac, să stau să dorm? Să mă uit la televizor? Este o activitate foarte plăcută. Stau în aer liber, pot să lucrez şi este şi folositor. Cu criza asta alimentară care va veni, va trebui ca fiecare om să îşi producă o parte din hrană", se justifică omul. Din recolta anuală se hrăneşte nu doar el cu soţia, ci şi cele două-trei familii de pensionari care îi dau o mână de ajutor. Pentru munca lor, cămara li se umple cu fructe şi legume proaspete. "Ce să fac alceva, ca pensionar? Să stau toată ziua la bloc? Ar fi păcat. Am pus aici grădină, cu roşii şi ceapă. Unde avem teren noi, la Sălaj, e prea departe să mergem", spune Vasile Danciu, unul din vecinii ce sapă harnic lângă o alee.

Aleea şerpuieşte spre un alt nivel, unde tronează o adevărată grădină japoneză. "M-am uitat şi eu pe internet. Am făcut o poartă sacră, o pagodă şi aici un lac cu insulă Nirvana. În jur, am făcut nişte alei de nisip, aleea de meditaţie îi spune", explică pensionarul. Meseria lui de bază este de inginer agronom, pe probleme de ştiinţa solului. A lucrat la Direcţia Agricolă, în Laboratorul de Agrochimie. "După ce am ieşit la pensie am vrut să îmi pun în aplicare toate cunoştinţele de conservare a solului. La noi în ţară sunt foarte multe terenuri degradate şi, ca să fie productive, trebuie să fie amenajate", afirmă Ioan Roma.

Mai sus tronează un foişor, pentru vară, pe lângă care au fost plantaţi cireşi, iar terenul a fost terasat. Costurile nu sunt mari, pentru că munca este a lui şi a vecinilor harnici, iar mare parte din materiale provin din arborii tăiaţi de pe teren. Din strategia clujeanului pentru asigurarea hranei nu lipseşte o seră, în care a semănat roşii, salată şi praz. Totul este bio, de la îngrăşăminte la seminţe. "Va veni timpul ca fiecare om să muncească pentru ca să producă o parte din alimente. Nu va fi veşnică posilitatea să cumperi mereu de mâncare", atrage atenţia clujeanul.

Tot la acest nivel se află şi un teren de sport, de care se bucură mai ales cei patru nepoţi care îl vizitează vara şi prietenii lor. Alături de soţie, sunt tot ce are mai drag pe lume. Fiul său, fost profesor la Universitatea Tehnică, a murit la 36 de ani în urma unui accident de maşină. Cei doi fii ai acestuia sunt acum în SUA. Fiica lui, Corina, a fost medic chirurg în Danemarca. Ei i se datorează, în definitiv, realizarea grădinii. "Ea a cumpărat terenul. Era o pantă ca vai de ea, folosită uneori ca fâneaţă, cu prăbuşiri de pământ. Am început să îl lucrez, apoi mi-a trimis alţi bani cu care am costruit clădirile de jos, trebuia să fie clinica în care se întorcea ea să lucreze. Când le-am terminat a venit nenorocirea: un cancer foarte agresiv pe care iniţial l-a stopat, cu tratamente în SUA şi China, dar apoi, după patru ani, au apărut metastaze şi am pierdut-o. În toată cariera ei de medic a operat cancere....", îşi aminteşte Roman. Nepoţii pe care îi are de la ea trăiesc cu tatăl lor în Danemarca.

Sus de tot tronează casa în care fiica pierdută ar fi trebuit să locuiască. Se învecinează cu Muzeul Satului, iar mai încolo e Hoia. În faţa casei goale, clujeanul a plantat mulţi trandafiri. Lângă ei un obiect artizanal, un buştean întors cu susul în jos. "Simbolizează viaţa, cum se poate ea întoarce invers", suspină omul.

Nu lipsesc din grădina de pe Donath salcâmii, cireşii, merii, gutuii şi chiar viţa de vie. "Realitatea este că mă simt bine, fac totul din plăcere. Mă bucur să dau şi un exemplu celorlalţi, ce se poate face dintr-un teren care nu era bun de nimic. În România avem milioane de hectare degradate, care nu se cultivă. Nici cele productive nu se cultivă", spune pensionarul. Ca să ajungă la paradisul de azi, Ioan Roman şi-a pus în practică experienţa de o viaţă şi a făcut şi studii geologice înainte de a construi. Concluziile la care a ajuns le-a publicat într-o carte în care prezintă pe larg cum pot fi stopate alunecările de teren. Volumul se numeşte "Conservarea solului şi prevenirea inundaţiilor" şi a fost tipărit în 2008.

Programul zilnic de lucru al lui Ioan Roman în grădină este de la 08:00 la 19:00, cu pauză de două ore pentru masă, şi mărturiseşte că şi-a propus să îl urmeze "până la 95 de ani". Ce părere au amicii şi colegii de generaţie despre ocupaţia lui? "Nu mai am decât foarte puţini, toţi mi-au murit, nu au avut activitate fizică după pensionare", spune clujeanul.

Vezi aici o galerie foto cu grădina lui Ioan Roman