REPORTAJ Livada, afacere din tată în fiu. "Tot timpul este ceva de făcut, chiar și noaptea"

REPORTAJ Livada, afacere din tată în fiu.
Un bărbat din comuna bistriţeană Cireşoaia administrează, de mai bine de 20 ani, o afacere cu pomi fructiferi. Dus mai departe din tată-n fiu, micul business reuşește să supravieţuiască şi în cele mai grele timpuri. Chiar dacă a încercat, fără succes, ca produsele sale să ajungă pe rafturile supermarketurilor, omul nu s-a dat bătut şi încearcă să se păstreze în mediul de afaceri. ZIUA de CLUJ l-a întâlnit în piața volantă de la Sala Sporturilor.

Originar din Cireşoaia, judeţul Bistriţa-Năsăud, domnul Arpad şi-a ajutat familia încă din copilărie, iar de câţiva ani buni a ajuns chiar să conducă afacerea. Localităţii Cireşoaia i s-a dus vestea pentru producţia impresionantă de cireşe, dar şi pentru calitatea fructelor. În sat, puţini sunt aceia care nu au o livadă cât de mică în spatele casei.

Şi pentru că localitatea natală este cunoscută pentru producţia de cireşe, acestea nu aveau cum să lipsească din livada domnului Arpad. Însă pentru ca afacerea să nu fie doar una de sezon, ci să fie profitabilă întregul an, pe cele 12 hectare disponibile, lângă cireşi au fost plantaţi și alți pomi.

"Avem cireşe, prune, mere şi pere. Avem şapte soiuri de mere în livadă, iar soiul nostru de golden este cel mai căutat", spune, cu mândrie, bărbatul. O mică parte din producție a adus-o sâmbătă în piața volantă de la Sala Sporturilor și i-a îmbiat pe clujeni să cumpere sau măcar să guste.

Face naveta de la Dej la Cireșoaia

Între timp, domnul Arpad a dat viaţa de la sat pe cea de oraş. Face naveta către satul din judeţul învecinat ori de câte ori este necesar. Afacerea este una de familie, transmisă chiar de la bunici, aşa că bărbatul încearcă din greu să nu abandoneze "lupta" şi să ducă activitatea mai departe.

"Am început de când eram copil, îmi ajutam familia. De atunci tot lucrăm şi tot ne zbatem, iar de 20 de ani am început să mă ocup mai serios de activitate. Noi suntem de la Cireşoaia, însă eu stau acum în Dej şi de la Dej fac acum naveta la livadă. De acolo sunt strămoşii: bunicii, părinţii, socrii. E o afacere dusă mai departe în familie", povesteşte acesta.

Cheltuielile de întreţinere a culturii pot să ajungă la câteva sute de euro la hectar. Însă un hectar cultivat cu meri, spre exemplu, poate sa producă de la 30 şi până la 60 de tone de fructe. Munca nu este însă deloc uşoră, iar mare parte din timp îi este ocupată de lucrul în grădina cu pomi fructiferi. Şi aşa se dovedeşte că meseria de agricultor nu-i chiar aşa uşoară cum crede lumea.

"Nu-i aşa uşor. Noi începem munca de dimineaţă, afară. Iar seara când te duci înăuntru, la căldură, te loveşte somnu' imediat. Şi acuma, de exemplu, vreau să ar o bucată de pământ să plantăm nişte pomi noi, da nu prea am avut timp. Şi asta e important: să plantezi pomi noi, să mai întinereşti livada. Tot timpu' ar fi de lucru în acest domeniu, chiar şi noaptea. Tot timpul este ceva de făcut. Trebuie curăţaţi pomii, trebuie săpat, stropit, depozitat, sortat, vândut, trebuie fiartă ţuica", mărturiseşte bărbatul.

Muncă multă, bani puțini

Livada este mare, iar munca este pe măsură. Aşa că, în fiecare sezon, domnul Arpad se vede nevoit să-şi găsească ajutoare. Şi, uneori, acest lucru îi dă bătaie de cap. Cu toate acestea, bărbatul spune că nu s-a gândit niciodată să angajeze câţiva oameni care să ajute în permanenţă.

"Mergem cu tractor, cu oameni, greu găsim oameni să vină la lucru. Întreaga familie lucrează. Lucrăm cu familia şi în rest, în funcţie de câţi oameni avem nevoie, mai chemăm să ne ajute. Dar e greu: vine astăzi îi dau nişte bani, un pahar de ţuică şi mâncare bună şi mâine nu mai vine...şi iar trebuie să găseşti oameni, poimâine cauţi altul şi tot aşa. Când curăţăm pomii de obicei iarna trebuie patru sau cinci oameni, la curăţat ajung vreo doi, la cules trebuie cam zece inşi, cel puţin...depinde de fruct, de cum se coc. De exemplu la cireşe, dacă plouă cumva atunci trebuie şi mai mulţi, că se strică. Însă nu este nevoie chiar în permanenţă de oameni care să ne ajute la lucru. Nu trebuie, dar la mine, oricum, aproape toată vara sunt câţiva", spune producătorul.

An de an, sute de lăzi pline cu mere mari și frumoase stau aliniate şi își aşteaptă clienţii. Din păcate, nu întotdeauna vânzarea merge ca pe roate, iar asta duce la o mişcorare semnificativă a profitului. Şi din această cauză, de multe ori, banii câştigaţi abia ajung pentru cele necesare în gospodărie.

"Per total, nu prea, nu prea pot să zic că sunt foarte mulţumit de toată activitatea. Ne descurcăm greu. Cumva reuşim să supravieţuim, dar banii ajung cu greu pentru o gospodărie. Cu cireşele e mai simplu, ce culegi şi vinzi imediat, cu merele, spre exemplu, e mai complicat, trebuie curăţate, sortate, depozitate, vândute. Anul ăsta nu a fost prea bun pentru pere, nu s-o prea făcut. Dar cu merele stăm bine. Vânzarea merge bine când primesc oamenii pensiile şi salariile, apoi mai târziu mai slab şi tot aşa. Iarna se mai cumpără, în perioada asta cât e post, mănâncă mai mult oamenii, mai fac suc, prăjituri", explică bărbatul.

Supermarketurile au vrut să îi ia marfa ”aproape gratis”

Pentru că a vrut să îşi dezvolte mica afacere de familie, bărbatul a intenţionat să pătrundă şi pe rafturile din marile magazine. Aşa că nu a stat prea mult pe gânduri şi a intrat în tratative pentru ca merele produse în livada lui să poată fi comercializate în supermarket-uri. Însă rezultatele discuţiilor cu agenţii comerciali l-a lăsat cu un gust amar şi s-a văzut nevoit să renunţe la idee.

"Am încercat să vând şi la supermarket, da' lor le trebuie aproape de gratis. Am zis că le dau cu 1 leu şi 80 de bani şi nu le-o trebuit aşa; o vrut să le dau cu un leu. No, păi eu cu atâta nu pot să le dau, că nu mai scot cât cheltuiesc. Eu muncesc, am de întreţinut o gospodărie, livada, trebuie să ajungă banii şi pentru trai. Şi atunci am rămas cu vândutul în piaţă", spune domnul Arpad.

Cu toate acestea, faptul că oamenii preferă supermarket-urile în locul pieţelor nu îl fac să se îngrijoreze prea mult. "Se duc şi acolo, vin şi aici, asta e. Nu îi putem obliga pe oameni. Cine vrea să vină la piaţă vine", crede acesta.

Nici chiria din pieţele agro-alimentare nu îl încântă pe comerciant şi spune că de multe ori, profitul este mult prea mic şi afacerea nu se rentează. De aceea alege să vândă fructele, în pare parte, în pieţele volante din oraşe sau la diferite târguri de profil.

Pentru că se întâmplă ca, de multe ori, profitul să nu fie pe măsura aşteptărilor, bărbatul se consolează cu ideea că, în aceste zile, orice se vinde greu şi se arată optimist, gânsindu-se că muncind din răsputeri va reuşi să rămână ancorat în piaţă, iar afacerea să fie dusă mai departe cu succes. "Marfa-i foarte bună, frumoasă, gustoasă. Acuma noi sperăm să meargă lucrurile...tot fugim de la o piaţă la alta şi cumva, cumva facem să fie bine şi să meargă afacerea", conchide el.

Comenteaza