Someșul, râul care sfidează seceta / Excepția din documentele statului care indică o creștere a resursei de apă
În timp ce Dunărea a coborât până aproape de minimul istoric, iar debitele majorității râurilor din România sunt așteptate să scadă în următoarele decenii, un bazin hidrografic apare ca excepție în documentele statului: Someșul, transmite Mediafax.
În timp ce pentru majoritatea bazinelor hidrografice modelele indică o reducere a debitelor în următoarele decenii, bazinul Someșului este singurul pentru care Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice indică o creștere a resursei de apă.
Singura excepție menționată în strategia Guvernului
Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, aprobată de Guvern în august 2024, arată că debitele medii multianuale vor avea, în general, o tendință de scădere. Reducerea estimată este de până la 5% în unele bazine din nord-vest, de aproximativ 15% în numeroase alte zone și poate ajunge până la 40% în unele bazine din sudul României.
Documentul prezintă totuși și o excepție: „bazinul râului Someș, pentru care tendința este de creștere a resursei de apă”. Estimarea vizează perioada 2021–2050, comparată cu intervalul de referință 1971–2000. Cifre mai detaliate apar într-o analiză publicată în 2024 de cercetători ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și ai Administrației Naționale de Meteorologie.
Simulările indică o creștere medie de aproximativ 6% a resursei de apă în întregul bazin al Someșului. În cazul Someșului Mic, rezultatele sunt și mai pronunțate: unele subbazine ar putea înregistra creșteri medii anuale cuprinse între 10% și 23% față de perioada de referință.
De ce ar avea Someșul mai multă apă
Principala explicație se află în evoluția precipitațiilor. La nivelul întregii Românii, simulările hidrologice indică o scădere medie a precipitațiilor cu 3,2%. În unele regiuni, reducerea poate depăși 10%. În bazinul Someșului, însă, același scenariu estimează o creștere medie anuală a precipitațiilor cu aproximativ 5,5%.
Bazinul Someșului se întinde într-o zonă cu un relief variat și cu suprafețe montane importante. În Munții Rodnei, Gutâi, Țibleș, Bârgău și Călimani, cantitățile actuale de precipitații ajung la 1.000–1.400 de milimetri pe an, iar în Munții Apuseni se situează între aproximativ 800 și 1.200 de milimetri.
Proiecțiile climatice indică totodată că unele dintre cele mai importante creșteri ale intensității precipitațiilor se pot produce în Munții Apuseni și în nordul Carpaților Orientali, zone care alimentează Someșul și principalii săi afluenți.
Rezultatul din model provine, așadar, dintr-o combinație favorabilă pentru bilanțul anual al râului: mai multe precipitații în nord-vest și cantități importante de apă colectate din regiunile montane. În sudul țării se produce efectul opus: precipitațiile scad mai mult, temperaturile cresc, iar evaporarea consumă o parte mai mare din apa disponibilă.
Creșterea mediei anuale poate ascunde diferențe foarte mari între anotimpuri. Simulările pentru România indică, în general, o deplasare a apei către începutul anului. Debitele tind să crească iarna, în special în ianuarie și februarie, și să scadă în aprilie, mai și în perioada august–noiembrie. Încălzirea vremii schimbă și momentul topirii zăpezii, astfel încât o parte mai mare din apă poate ajunge în râuri mai devreme decât în trecut.
Un studiu dedicat bazinului Someșului, realizat de cercetători ai INHGA cu patru modele climatice, a identificat creșteri importante la sfârșitul toamnei și iarna. Într-unul dintre scenarii, debitul mediu lunar creștea cu până la 39% în februarie. Același model estima însă o reducere de până la 37% în iulie. Cu alte cuvinte, Someșul poate transporta, în medie, mai multă apă într-un an, dar poate rămâne cu debite foarte reduse în anumite veri sau toamne.
