Târgul de la Negreni sau "lumea nouă" a zilelor noastre FOTO

Târgul de toamnă de la Negreni (Târgul Fechetău- din ungurește: "fekete" = negru) este o poveste fără sfârșit. Pentru fiecare din zecile de mii de vizitatori ce-i calcă pragul în fiecare mijloc de octombrie este o lume diferită, o experiență unică fiecărui individ, iar biblioteci întregi de scriitură nu ar reuși să cuprindă pe de-a-ntregul acest fenomen

Ce este Negreniul?

Târgul de toamnă de la Negreni a fost aprobat oficial în anul 1815, deși el funcționa încă dinainte de această dată, având o tradiție în Evul Mediu. La începuturi, Târgul Fechetău era locul unde oamenii de la munte coborau de pe văile Apusenilor să-și cumpere căciuli groase de blană și cojoace pentru iarnă, mărgele de cusut pe portul popular la gura sobei sau butoaie ori alte obiecte trebuincioase.

În zilele noastre, a devenit raiul colecționarilor și negustorilor de antichități, artă, mobilier, dar și o alternativă de piață ieftină pentru haine, încălțăminte, obicte de uz casnic, chiar și legume și fructe direct de la producător ori borcane pline cu bunătățuri de aprovizionat cămara. În ultimii ani, târgul ce se întinde pe mai bine de 1 km de o parte și de alta a Crișului Repede, într-un peisaj pastelat de toamnă, are și un rol social aparte.

Ia naștere lumea nouă, una pestriță, unde naționalitățile (n. red., negustori și cumpărători din România, Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria, Germania, Italia sau Marea Britanie) și ierarhiile sociale nu mai au nicio valoare, limba nu mai este o barieră, istoria pe care o cunoaștem capătă o altă întrebuințare, orice bun material numit la întâmplare se găsește sigur într-o cutie ori pe o masă undeva. Singura constantă e moneda, fie că vorbim de lei, euro sau forinți, iar cele mai de preț calități sunt răbdarea și arta negoțului.

Coordonatele târgului

Din Cluj se ajunge ușor la târg: 78 km pe E60 cu mașina personală, cu motocicleta sau cu trenul. Aventurierii fac autostopul sau încalecă pe bicicletă. Imediat de la plăcuța ce anunță intrarea în localitate încep și parcările: pe marginea drumului, în curțile oamenilor în schimbul a 5-10 lei pe zi, iar anul acesta chiar și într-o parcare destul de încăpătoare amenajată de primărie.

Taxa de târg este 1 leu. Linia de tren ce traversează localitatea împarte târgul în două: noutățile - un fel de Piața Mărăști - haine, încălțăminte, ustensile de bucătărie, televizoare, boxe, laptopuri, telefoane mobile, articole de munte, înspre sat, și vechiturile - piața de antichități - cu mult prea multe obiecte pentru a fi numite și înșirate, la poalele pădurii.

Raiul bucatelor tradiționale

Există o zonă de relaxare pentru vizitatorii osteniți și anume "food court-ul". Oricine devine gurmand în fața tarabelor cu mici, frigărui, fleici, cârnăciori, tocănițe și supe la ceaun, asezonate cu murături proaspete, bere și coniac. Nici desertul nu este de neglijat: langoş, turtă dulce, ciocolată de casă, halva, nuga, acadele colorate și chiar merișoare la pahar.

Prețurile sunt de "festival", iar porțiile, însemnate cantitativ. A nu se exagera însă cu mâncarea, deoarece este nevoie de şapte ore pentru a parcurge tot târgul, fără a poposi prea mult în fața nenumăratelor exponate.

Anul acesta, de la terase au lipsit lăutarii de la Pălatca. Locul le-a fost luat de formația de muzică indiană Raza Vii, din Ecuador. Apis și Wambra locuiesc de cinci ani în România și au cântat în toată țara muzică de relaxare autentică, atât veche, cât și nouă. De asemenea, într-un colț de târg un domn de vârsta a treia a interpretat câteva doine la taragot.

Piața de vechituri, tărâmul făgăduinței

Pentru a ajunge în piața de vechituri și antichități trebuie trecut un ultim "hop": un pod de lemn mereu în ambuteiaj: vizitatorii intră pe patru benzi, ies pe două. Unui italian, ce-și purta fiul în cărucior, nu-i venea a crede ce are în fața ochilor. Se ținea cu o mână de cap și repeta uluit: "Mamma mia!". Câteva ore mai târziu, același bărbat se odihnea zâmbăreț la o bere, iar căruciorul era încărcat cu plase de cumpărături.

La picioarele podului de lemn se întind zeci de mese lungi doldora de haine și încălțiminte; majoritatea de brand-uri ce ar face invidios orice patron de magazin de mall. Bluzele de toamnă/iarnă se vând 2 bucăți la 5-10 lei, ori se negociază până ce se ajunge la același preț. La papuci, limita admisă e de 30 de lei. E drept că articolele vestimentare nu fac parte din colecția 2013, iar încălțările bune sunt adesea pe mărimile 37, 39, 40, 43. Totuși, o "fashionistă" dăruită s-ar alege cu câteva ținute unicat.

Altfel stă treaba la obiectele de mobilier și accesorii: mese, dulăpioare, fotolii, băncuțe, tablouri, veioze, seturi de argint pentru bucătărie, figurine pentru decor. Negustorii au experiență, știu că produsele lor sunt unicat sau greu de găsit, au ochiul format pentru cumpărători și "bat palma" doar pentru sume începând de la 200 de euro. Unora le-a surâs norocul și au vândut piese de rezistență demne de o casă de lux în stil clasic chiar și cu mii de euro.

Urmează rânduri întregi cu infinite mărunțișuri: podoabe și ochelari de soare, cărți și reviste, jucării, obiecte de lut din ograda bunicilor, mii de piese auto ori trebuincioase domnilor pentru reparațiile în casă, aparate foto și obiective, instrumente muzicale, instrumente din laboratorul de chimie ori cel astronomic și....file de istorie. A se trece în inventar de la uniforme, căști, măști de gaz, arme datând din cele două războaie mondiale, la bani vechi, vederi, albume foto cu chipuri ce nu și-ar fi imaginat vreodată că vor fi scoase la licitație la un târg de vechituri, plăcuțe cu denumiri de străzi în maghiară și germană, ori medalii de merit și de onoare din epoca socialistă.

Ochii multora s-au oprit asupra câtorva tablouri scăldate în soare din care priveau grav: Che, Fuhrer-ul sau Mussolini. Amintind de istorie și tradiții, anul acesta este de remarcat și de apreciat faptul că tot mai multe persoane, în special străinii, au ales să îmbrace porturi specifice zonelor din care provin.

La final de târg, în drum spre casă, e "musai" a se face un ultim popas la tarabele localnicilor pentru a cumpăra bucate delicioase pentru cina de duminică: ciuperci, mere, struguri și dovleac. Târgul de toamnă de la Negreni ține trei zile și are loc în fiecare an, în a doua săptămână din octombrie.

Este cel mai vechi târg anual din România și cel mai mare din Estul Europei. Comuna Negreni a fost înființată în anul 2000 și cuprinde trei sate și 33 de cătune. Primele date istorice referitoare la această așezare datează din epoca bronzului. Pe aceste meleaguri Horea a locuit și a lucrat ca jeler în jurul anului 1782. Comuna se află la intersecția județelor Cluj, Bihor și Sălaj, pe drumul european E60.