Ucu Bodiceanu: “Am avut plete, dar nu aveam unde le purta”

Omul de cultură şi-a mărturisit frustrările şi năzbâtiile pe care le făcea în anii de şcoală, când făcea parte din prima generaţie în blugi, şi a dezvăluit ce preferă în materie de modă şi femei.

Cum era Clujul în copilărie?
Sunt unul dintre cele cinci persoane care chiar s-au născut în Cluj, în 1953. Era frumos, era un oraş cultural. Îmi aduc aminte când s-au făcut primele cartiere, primele blocuri în Cluj, majoritatea au fost blocuri militare. Îmi mai amintesc cum s-a făcut Orăşelul Studenţilor, actualul Hasdeu, cinematograful Republica şi mai ales când m-au dus părinţii să vedem cum se construieşte blocul turn de lângă Piaţa Mihai Viteazu. Se lucra 24 din 24 de ore şi era ceva deosebit.

Unde vă petreceaţi timpul liber?
Aveam o grădină, curte, ne jucam pe acolo. Citeam mult, toţi copiii. Eram aproape de bibliotecă,
de Teatrul Naţional şi de cinematografe. Eram şi certat cu părinţii din cauza asta, că mai fugeam de la şcoală la film. Avea un alt parfum Clujul în copilăria şi tinereţea mea. Mergeam la dans la Politehnică, la Casa de Cultură a Studenţilor, la Foaier, la Jozsa Bela (fostul Echinox - n. red.) şi la Elena Sârbu (căminul Agronomiei de pe Moţilor - n. red.). Am prins o dată chiar formaţia Phoenix cântând în actualul Hasdeu.

Ce muzică ascultaţi atunci?
Erau piese din repertoriul internaţional. Era formaţia Cromatic, de care eram cuceriţi toţi tinerii, era Sorin Tudoran, la bas era Iuliu Merca. Îi cunoşteam pe băieţi, dar nu prea îndrăzneam să dăm nas în nas cu ei. Erau vedetele Clujului, ne bucuram când răspundeau la salut. La festivalurile de muzică pop câştigătorii erau clujeni. Mi-aduc aminte că Toni Beretzki era cel mai bun flautist din ţară. Se introdusese flautul în muzica rock, după Jethro Tull cu Jan Andersen.

Aveaţi probleme cu autorităţile?
Da, ca toţi tinerii. Ne ascundeam părul, ne puneam apă cu zahăr ca să stea. Am avut ceva plete, dar
nu aveam unde să le purtăm. Era foarte greu: la şcoală n-aveai voie, acasă te certau părinţii, pe stradă te tundea miliţia, unde să-ţi porţi părul? În baie. Puteai să te despleteşti să te vezi în oglindă. Miliţienii ne luau buletinul şi ziceau că mâine te prezinţi după el, dar să fii tuns. Am mai făcut tot felul de năzdrăvănii, ca toţi tinerii de atunci. Eram influenţaţi de Cornel Chiriac de la Europa Liberă. Ne-a luminat în acea perioadă, nu doar politic, chiar şi muzical am învăţat foarte multe.

Fetele de atunci cum erau?
Erau frumoase, la fel ca şi acum. Şi acum mă uit tot la aceleaşi fete ca şi atunci, nu mă pot uita la cele de vârsta mea. Erau mai reţinute şi nici noi nu prea îndrăzneam. Eram foarte bucuroşi să le putem purta de mână prin parc. Şi părinţii erau mai alfel, mult mai autoritari decât cei din ziua de azi. Nu exista prietenia dintre copil şi părinte.

Care erau "trendurile" în acei ani?
Am fost prima generaţie în blugi. Am dat 1.000 de lei pe ei, n-o să uit niciodată, era un salariu. Apăreau discurile, care circulau de la unul la altul. Acum totul e pe bani. Dacă cineva primea din străinătate un disc cu Beatles sau ceva, trecea pe la toţi. Noi am prins perioada de liberalism, s-a dat drumul la literatură. Citeam Eugen Ionesco, Mircea Eliade. Eram stresaţi să citim repede tot, să vedem ce era interzis. După
1971 nu au mai dat voie. În cinematografie chiar nu au fost restricţii, am văzut cele mai bune filme din acea perioadă. Din multe dintre ele, ale lui Visconti sau Felini, nu pricepeam mare lucru la 15-16 ani. Dar e bine să faci educaţie unui copil, chiar şi cu muzică clasică. Nu înţelege, dar se obişnuieşte.

Ce aţi făcut după terminarea şcolii?
Multe. Am scris, am scris multe cărţi pentru copii şi mai scriu şi acum. Lucrez la o carte despre insula Ada Kaleh. E ceva între istorie şi ficţiune. Am lucrat în cultură, în general, de tânăr. M-am ocupat de emisiuni la radio. Aveam o staţie de amplificare şi vreo 300 de ascultători şi puneam acolo tot sufletul.

Ce credeţi despre tinerii de acum?
Sunt la fel cum eram noi. Au mai multă libertate, mai multe informaţii. Eu mă bucur pentru asta. Sigur, ar trebui mai mult bun simţ. Nu doar din partea tinerilor, ci a tuturor, începând cu noi, cei bătrâni. Pe stradă, în mijloacele de transport...

Vă place moda actuală?
Moda de acum e frumoasă, interesantă, deşi eu mă îmbrac clasic. Nu îmi plac tatuajele. Pe vremuri îşi făceau doar cei fără educaţie. Nici cerceii nu îmi plac, dar sunt sigur că dacă aş fi tânăr acum mi-aş pune.

Care din personalităţile invitate la evenimentele dumneavoastră v-au impresionat mai mult?
Am avut o întâlnire deosebită cu regizorul Andrei Blaier, ale cărui filme le savuram în tinereţe, şi mi-a făcut o plăcere deosebită să stau lângă domnia sa, să îmi povestească scene. Mulţi tineri mi-au zis că la Casa Municipală au învăţat ce înseamnă filmul de artă.