Update Un clujean, în loc să îşi poată înmormânta soţia, e îngropat cu drumuri şi hârtii de Administraţia Cimitirelor. Ce spune Primăria

Ca şi cum durerea pe care o provoacă moartea cuiva drag nu ar fi deajuns, legile şi funcţionarii din România mai mult încurcă decât ajută.

UPDATE: În urma articolului difuzat azi, 27.01.2021, intitulat ”Un clujean, în loc să îşi poată înmormânta soţia, e îngropat cu drumuri şi hârtii de Administraţia Cimitirelor”, pentru clarificarea situației și corecta informare a cititorilor dumneavoastră, vă transmitem punctul de vedere al Primăriei Cluj-Napoca, în vederea publicării:

”Regulamentul de organizare si functionare a cimitirelor administrate de Municipiul Cluj -Napoca, aprobat prin H.C.L. nr 300/2014, prevede:

Art. 20 Concesionarea locurilor de înhumare se face la deces, dacă aparţinătorii decedatului/decedatul au domiciliul legal în municipiul Cluj-Napoca.

Art. 54 În locurile de înhumare pot fi înhumate şi rudele titularului/titularilor până la gradul IV de rudenie. În aceste cazuri, înhumarea poate fi solicitată de una din persoanele care deţine în concesiune locul de înhumare, cu acordul scris sub forma autentica (declaraţie notarială) al tuturor deţinătorilor. În situaţia în care titularul/titularii dreptului de concesiune nu se află în localitate, acordul de înhumare se poate da prin procură autentică.

În data de 11 ianuarie, s-a prezentat la ghișeul Serviciul Administrare cimitire domeniul public domnul Lazăr pentru a solicita înhumarea soției. Când a fost întrebat dacă are loc de înhumare a precizat că deține în Cimitirul Central locul de înhumare nr. 41 din parcela Y. După verificarea în Registrul de morminte, s-a constatat faptul că domnul Lazăr nu era titularul dreptului de concesiune asupra locului de înhumare, căruia s-a transmis că în locurile de înhumare pot fi înhumați:

1.      titularii

sau

2.      titularii își pot înhuma rude până la gradul IV.

Dat fiind faptul că decedata (soția domnului) nu era titulara dreptului de concesiune și nici rudă cu titularii (fiind doar afin, nora, respectiv soția nepotului deținătorului mormântului), angajații de la Serviciul Administrare cimitire i-a explicat domnului Lazăr că nu există posibilitatea înhumării defunctei în acest loc de mormânt. (În urma discuției cu domnul Lazăr a rezultat că cei doi titulari ai dreptului de concesiune sunt mama și unchiul lui.)

Domnului Lazăr i s-a explicat faptul că i se poate atribui un loc nou de înhumare pe numele său, în cimitirul Pomet, în care își poate înmormânta soția, însă dânsul a precizat că nu dorește acest lucru.

Singura posibilitate pentru a-și înhuma soția în locul din Cimitirul Central, care nu ii aparținea, era ca dl Lazăr să devină titularul dreptului de concesiune (lucru posibil în cazul în care mama și unchiul îi donau locul de mormânt). Domnul Lazăr a mai întrebat că, în condițiile în care el devine titular își poate înhuma mama și unchiul în locul de veci din Cimitirul Central. I s-a răspuns că poate, având în vedere că titularul își poate înhuma rude până la gradul IV. 

 A precizat ca merge la notar și că vine cu donația până la sfârșitul zilei și i-a rugat pe angajații de la Serviciul Administrare cimitire să ii facă o rezervare de oră pentru înmormântare pentru a doua zi – marți, 12 ianuarie, la ora 14 (ceea ce s-a și întâmplat).

Domnul Lazăr a susținut că nu au mai mers la notar, dar a revenit a doua zi, marți, 12  ianuarie, cu contractul de donație, prin care mama și unchiul i-au donat locul de înhumare.

După transcrierea în registre a documentelor, domnul Lazăr a completat cererea de înhumare și vehement a susținut că nu mai dorește înhumarea în ziua programată, deoarece nu a reușit să vorbească la restaurant și dorește înhumarea pentru data de joi, 14 ianuarie (deși groapa fusese săpată și ora rezervată) și a precizat că pe el nu îl interesează „programări verbale” și că nu se poate demonstra niciunde faptul că el a solicitat acest lucru. Funcționarul de la ghișeu a reprogramat ziua și ora solicitată pentru înhumare (joi fiind liberă ora solicitată.)

Precizăm faptul că niciun cetățean nu poate solicita înhumarea unui decedat în locul de mormânt care nu îi aparține. Funcționarul de la ghișeu a găsit soluții pentru situatia de față:

1.      atribuirea unui loc nou de înhumare    sau

2.      donația dreptului de concesiune, dacă titularii sunt de acord.”

-----------------------------------------------------------------------------------

Un clujean nu îşi poate îngropa soţia, dar se pare că Administraţia Cimitirelor îl îngroapă pe el cu hârtii între timp. „Voi relata o întâmplare de la Administraţia Cimitirelor. Îndurerat de pierderea unei fiinţe dragi, m-am adresat Administraţiei Cimitirelor pentru înhumare. Şi de aici începe calvarul. Locul de veci era pe mama mea şi unchiul meu”, ne scrie pe WhatsApp un cititor al ZIUA de CLUJ.

Funcţionarii Administratiei Cimitirelor i-au transmis că nu îşi poate înhuma soţia decât dacă este unicul titular al locului de veci. „Mi s-a spus că din regulament, pot să înhumez rude până la gradul IV, însă fiind şi unchiul meu parte din titularii locului de veci, nu mai pot face nimic. Am fost nevoit să-mi conving unchiul să îmi doneze partea lui, şi pe mama la fel. Regulamentul nu specifică faptul că toţi titularii trebuie să fie rude cu decedatul”, scrie clujeanul.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirelor aparţinând domeniului public al municipiului Cluj – Napoca şi aflate în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, Anexa 1 la HCL, 300/2014 la articolul 54 prevede: „În locurile de înhumare pot fi înhumate şi rudele titularului/titularilor până la gradul IV de rudenie. În aceste cazuri, înhumarea poate fi solicitată de una din persoanele care deţine în concesiune locul de înhumare, cu acordul scris sub forma autentica (declaraţie notarială) al tuturor deţinătorilor. În situaţia în care titularul/titularii dreptului de concesiune nu se află în localitate, acordul de înhumare se poate da prin procură autentică”.

Bărbatul spune că aceasta a fost prima nedreptate: faptul că a fost forţat să ia şi partea unchiului său, considerând că un simplu acord al unchiului acestuia ar fi fost suficient dupa ce mama lui i-ar fi donat doar partea ei.

În loc să îşi plângă în tihnă soţia omul a ajuns lunea la Administraţia Ciimitirelor, dar cică l-au programat cu hârtiile pe a doua zi, marţea la ora 14. Însă programarea a fost numai în creion, urmând ca în ziua înmormântării să ducă actele finale funcţionarilor. „A doua zi situatiile de genul acesta au continuat. M-am întors cu actul de donaţie astfel încât locul de veci era acum pe numele meu. La ora 11 cand m-am prezentat, mi s-a spus ca în 3 ore este înmormântarea. Imposibil. La situaţia creată nu se putea - neavând nimic pregătit. Am refuzat cerând o altă zi, joia”, continuă omul.

În timp ce se chinuia să obţină locul de veci, care oricum aparţinea familiei, omul ar fi trebuit să se fi ocupat şi de organizarea înmormântării, dar cine să îşi fi imaginat că urmau să îi aprobe înhumarea în ziua în care îi rezolvau hârtiile.

Clujeanul spune că, doamna de la ghişeu, Daniela Răcăşan, i-a spus cu vehemenţă că nu se poate. Însă din fericire omul apucase deja să semneze cererea cu noua dată, cea de joi, aşa că s-a putut muta înmormântarea. Însă la noua dată, cea de joi, i s-a spus că doar ora 9 sau 10 sunt libere. „De marţi până joi erau 2-3 zile diferenţă şi bănuiam că e liberă cam orice oră. Am refuzat categoric ora propusă cerând direct ora 14. Bineînţeles mi s-a spus că este ocupată, că nu se poate. Am cerut să văd lista cu programări, doar orele, din considerente de GDPR. În acest moment, doamna funcţionar a întrebat o altă colegă dacă ora 14 e liberă. După... câteva secunde, Surpriză! Era liberă. Am fost minţit în faţa că nu e liber, ca nu se poate”, scrie omul dezamăgit.

Acesta se întreabă dacă nu cumva angajaţii de la Administraţia Cimitirelor aşteptau o „atenţie”. Dar el nu a fost dispus să o ofere. Clujeanul mai spune că a depus între timp şi o sesizare pe MyCluj.