Vama Veche visează încă la clujeni (foto)

La mai bine de 20 de ani de când universitarii de la Babeş-Bolyai nu îşi mai petrec vacanţele în satul de la graniţa cu Bulgaria, localnicii au încă nostalgii după verile ardeleneşti.

Mai puţin căutată decât în anii trecuţi, cu mai puţine cârciumi şi comercianţi necăjiţi, Vama Veche continuă să fascineze şi să atragă turişti din toată lumea.

Puţini dintre cei care se bucură de exotismul satului devenit adevărat brand turistic sau dintre aceia care blamează sălbăticia lui mai ştiu că locul a fost mai întâi sat de vacanţă pentru cei de la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Înaintea boemiei, a concertelor, audiţiilor nesfârşite de muzică bună şi a petrecerilor înfocate din anii de după ‘89, pe plaja de lângă frontieră se petreceau concedii liniştite şi pregătite pe îndelete, ardeleneşte.

“Era foarte bine atunci, mulţi de pe aici mai speră că se vor întoarce într-o zi clujenii noştri”, mărturiseşte Rodica Lobonţ, localnică din Vama Veche. Era doar o copilă în anii de glorie ai taberelor “domnilor” de la Cluj, însă amintirea lor îi aduce şi acum un zâmbet melancolic. “Ce n-aş da acum pe ceva mâncare ardelenească! Un pic de slană sau gulaş, că nu am reuşit niciodată să îi prind reţeta. Clujenii stăteau cu familie şi copii la casele noastre, în gazdă, şi aveau cantina lor, cu bucătari de acolo. Ne dădeau mereu câte ceva bun de la ei”, spune tanti Rodica. Malul mării era un loc liniştit, mai ales prin “grija” autorităţilor care vegheau ca satul de frontieră să nu încalce regulile de securitate ale vremii.

Chiar şi acum, oaspeţii de la Cluj ocupă un loc de frunte în rândul turiştilor cazaţi în casele şi prin grădinile localnicilor. “Am clujeni în fiecare an. Îmi place că sunt tăcuţi, liniştiţi, nu fac gălăgie ca cei din Galaţi sau ca cei din Moldova. Din Ardeal am mulţi şi de la Arad, Hunedoara, Timişoara”, declară Karli, un sas stabilit în Banat, care îşi petrece verile cu familia, la casa pe care o are în Vama Veche. Aici închiriază camere, iar curtea şi grădina lui sunt mereu pline de corturi. Timpul petrecut aici este, în sine, o desfătare: se cântă la chitară, se joacă poker şi se încing poveşti, destăinuiri şi polemici până târziu în noapte, sub smochinul din mijlocul curţii. Lui Karli i se mai spune şi Cupidon, pentru că multe poveşti de dragoste s-au legat prin mijlocirea lui în verile din Vamă.

“Era frumos pe vremea clujenilor, acela era adevăratul spirit de Vama Veche. Se făcea nudism peste tot, nu numai într-o parte a plajei. Era mai multă veselie şi, în acelaşi timp, seriozitate, fiecare clujean şi familia îşi avea casa lui la care trăgea în gazdă”, îşi aminteşte timişoreanul. Originar din Mangalia, Karli a fost printre primii care şi-au amenajat spaţii pentru turism în anii ‘80-‘90 şi regretă că nu şi-a cumpărat teren mai aproape de mare. “Vama avea atunci 32 de case, locuinţe de pescari. Clujenii de la universitate făceau şi petreceri cu muzica de atunci şi aduceau şi formaţii de-ale lor. Era plin toată vara, turismul începea în luna mai şi se termina în octombrie. Nu veneau străini deloc, după Revoluţie au început să apară. Oamenii îi regretă pe clujeni şi parcă mai e o speranţă că au ceva planuri să se întoarcă pentru că nu au vândut încă vechea cantină, deşi mulţi o râvnesc”, a mai dezvăluit Karli.

El îşi aminteşte un episod în care nu avea încă locuinţa de acum şi nu i s-a dat voie să intre în Vamă pentru că nu deţinea “permisul de mic trafic”. “Îl aveau doar cei din Vama Veche şi 2 Mai, mai rar din Mangalia. M-au controlat grănicerii şi m-au întors înapoi, cu autobuzul”, a mai spus acesta. Oaspeţii din curtea de lângă magazinul din dreapta şoselei care duce în Bulgaria mai au parte la el şi de “servicii” de ghicire a viitorului: în palmă, în cărţi de tarot şi în cafea.

Ca de fiecare dată în ultimii ani, clişeul locului este că “Vama nu mai e ce-a fost!”. Noutatea cea mai vizibilă a anului este asfaltarea străzii care duce la mare şi a trotuarului dintre Stuf şi Papa la Şoni. Epava s-a scufundat aproape cu desăvârşire şi Ovidiu, legendarul barman care prepara cafea la ibric în Stuf, s-a mutat la altă cârciumă. De asemenea, au dispărut multe baruri din puzderia care străjuia până în 2009 pista de biciclişti folosită îndeosebi ca trotuar.

Vremea capricioasă, inundaţiile şi îngrădirile financiare aduse vamaioţilor de către criză i-au afectat şi pe localnicii care cazează turişti în fiecare vară. A plouat săptămâni în şir: puţini şi-au risipit concediul ca să vadă nori întunecaţi peste valuri sau fulgere pe mare dintr-un sat zgribulit. De asemenea, vara lui 2010 este una în care mulţi au decis să renunţe la concediul la Vama Veche pentru a pune deoparte un ban la vremuri de restrişte. “Nu este bine deloc”, s-au plâns la unison barmanii de la Papa la Şoni şi de la Roata. Nici cei care îşi duceau viaţa cântând prin baruri seară de seară nu mai au acelaşi trai îndestulător. “E ultima dată când îmi petrec vara în Vamă. La anul mă însor”, a spus Banderas, chitaristul care rupea inimi pe plajă vară de vară, cu plete de macho şi voce de menestrel.

Pentru cei care preferă Vama Veche oricărei destinaţii “de vis”, schimbările din acest an nu sunt tocmai rele. N-ar fi crezut că localnicii vor scădea vreodată preţul la cazare sau că nu vor mai avea de suportat puhoaiele de oameni care se înghesuiau până acum prin baruri şi pe plajă pentru că ar fi un loc “cool”. Şi totuşi se întâmplă. Mai puţine maşini care pufnesc printre trecători pe strada principală, mai puţine glume proaste spuse în gura mare pe plajă, mai puţine gunoaie aruncate la voia întâmplării şi mai puţini decibeli pulsând aiurea de la terase cu muzică electronică.

În schimb, apa mării este mai caldă decât de obicei, la Expirat poţi sta până dimineaţa lângă foc, iar la Stuf se dansează în draci până la “clasicul” răsărit de soare pe “Bolero”-ul lui Ravel. Puştii se distrează de data asta pe ritmurile mixate de DJ-ii de la Goblin. Ca şi până acum, cea mai ieftină mâncare este la “împinge-tava” la Roata, unde însă toaleta pare necurăţată de săptămâni întregi. Cea mai bună mâncare este tot cea de la Şoni, peştii şi midiile sunt delicioase la prima cherhana de pe drumul care duce la faleză, iar prin hublourile ce ţin loc de geamuri la a doua încă mai poţi zări delfini. Localul Meduza te întâmpină cu un decor cubanez asezonat cu articole vintage de pescărie şi are în meniu fructe de mare delicioase. Rockerii se văd, ca de obicei,

La Piraţi, la Bibi îl poţi asculta aproape în fiecare zi pe Ovi gratis, amatorii de etnobotanice găsesc un magazin “de vise” pe strada ce duce înspre mare şi bijuteriile hippie sunt parcă mai ingenioase ca niciodată. Mai puţin inspiraţi ca în alţi ani sunt, parcă, tinerii care fac chetă pe stradă sau prin baruri. Cei care îşi lasă ţigările pe masă ori par mai prosperi sunt asaltaţi sistematic de puştani cu texte ieftine, menite să te înduplece să le oferi orice gratis. Cerul Vămii este străbătut de dimineaţa până seara de aşa-numitele “taxi parapante”, un fel de biciclete prevăzute cu parapante şi motor, de avioane care trag după ele bannere cu reclame, iar noaptea se lansează de la El Comandante felinare roşii care se înalţă alene în văzduh, deasupra mării.


Blestem şi paradis

Vama Veche este un loc foarte căutat şi apreciat de către turiştii străini. Fie ei puştani în vacanţă, fie oameni în toată firea care adulmecă în satul de la frontieră izul tinereţii trecute, cu toţii trăiesc la maximum zilele şi săptămânile petrecute aici. “E paradisul!”, crede Marcelo, din Argentina.

Specialist în antropologie, el este de părere că un asemenea loc nu mai există în toată Europa. “Vama Veche e Sodoma şi Gomora”, este convins Yannick, un francez sosit la începutul verii cu bicicleta şi cu un măgar. “Nu este ceva pervers în asta, locul are ceva foarte pur”, ţine să precizeze neobişnuitul turist. Distracţia continuă din Vamă este apreciată şi de către doi tineri italieni din Napoli. “Am aflat de locul acesta de la nişte prieteni români stabiliţi în Italia. Ne place foarte mult, o să mai venim şi în altă vară”, a declarat Salvatore, unul dintre ei.