COLŢUL JURIDIC. Cum trebuie să fie protejat copilul în România

Pornind de la analiza situaţiei copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, care reprezintă un grup vulnerabil pentru a fi victime ale abuzului sau ale traficului de persoane, Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale a lansat acest ghid al cărui scop este consolidarea sistemelor naţionale de protecţie a copilului din statele membre, ca parte a strategiei de combatere a traficului de persoane în UE.
 
Ghidul are susţinerea comisarului pentru probleme interne, Cecilia Malmstroem, care apreciază că protecţia copiilor fără părinţi, chiar şi a celor aflaţi temporar în instituţii de protecţie a copilului, este importantă în reducerea fenomenului de exploatare, abuz şi trafic de persoane.  Având în vedere diferenţele notabile între sistemele de protecţia copilului din statele membre, ghidul îşi propune să promoveze un set de reguli bazat pe următoarele principii:
 
1. Non-discriminare. Toţi copiii au dreptul la acelaşi nivel de protecţie, indiferent de unde provin. În acest sens, statele membre ale UE ar trebui să armonizeze dispoziţiile şi serviciile de protecţia copilului.
 
2. Independenţă şi imparţialitate. Reprezentanţii sistemelor de protecţie a copilului trebuie să fie în măsură să acţioneze în mod independent şi imparţial, ghidat de interesul superior al copilului.
 
3. Calitate. Reprezentanţii sistemelor de protecţia copilului şi reprezentanţii legali ai copilului trebuie să fie calificaţi şi să primească formare profesională continuă în domeniul protecţiei şi bunăstării copilului. Acest lucru ar trebui să se extindă în îmbunătăţirea abilităţilor pentru satisfacerea nevoilor speciale ale copiilor victime ale traficului de persoane sau ale copiilor neînsoţiţi/ lipsiţi de ocrotire părintească.
 
4. Responsabilitate. Legislaţia naţională trebuie să se asigure că funcţionarea şi atribuţiile sistemelor de protecţia copilului sunt clar definite şi monitorizate, astfel încât autoritatea competentă poate fi considerată responsabilă şi monitorizabilă.
 
5. Durabilitate. Statele membre ale UE ar trebui să ofere suficiente resurse umane şi financiare pentru sistemele de protecţie a copilului, care ar trebui să acopere acţiunile de monitorizare şi de formare profesională a corpului profesional.
 
6. Participarea copiilor. Aceştia trebuie să fie informaţi şi implicaţi în toate aspectele legate de situaţia lor. Aceasta include, de asemenea, cu privire la drepturile lor, modul în care pot face plângeri, în cazul în care drepturile lor nu sunt respectate.
 
De asemenea, ghidul oferă un set de măsuri care pot fi luate de responsabilii din sistemul de protecţia copilului care lucrează direct cu copiii victime ale traficului de fiinţe vii.

Marius COLTUC

Cabinet de avocat Coltuc