Andrei Marga, ABSOLUTUL ASTĂZI. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger - Note de lectură (I)

Andrei Marga, ABSOLUTUL ASTĂZI. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger - Note de lectură (I)
Datorită prietenilor de la ZIUA de CLUJ, am avut o mare bucurie în ajunul sărbătorilor pascale. Am reuşit să citesc ultima carte a domnului profesor Marga.

(La lansarea acesteia din 1 Martie nu am putut să particip, iar la librăria Universităţii de pe strada Napoca, când am căutat-o, încă nu se difuza).


Vreau să vă împărtăşesc câteva impresii scrise de o persoană ce nu are studii teologice şi filosofice, dar păstrează o consideraţie specială faţă de cei care le practică. Am şi o satisfacţie personală că marele cardinal şi papă este membru al colegiului academic al Universităţii “Babeş-Bolyai”, cea mai bună din ţară, după cum aprecia Nunţiul Apostolic care l-a reprezentat pe Papă aunci când i s-a acordat titlul de doctor Honoris Causa al universităţii clujene.

 

Deşi unele fragmente ale lucrării - după cum mărturiseşte autorul - au mai fost publicate în volume şi reviste din ţară şi străinătate, este izbitor cât de coerentă apare această monografie. Rar se întamplă ca o carte interdisciplinară, care abordează deopotrivă teologia şi filosofia, deci domenii pretenţioase, să se lectureze cu atâta interes. Aceasta din mai multe motive, remarcând două: în tot ce se afirmă, enunţul se fundamentează impecabil, dar, indiscutabil, cartea e şi bine scrisă.

 

Demersul profesorului Marga nu este unul encomiastic, ci reprezintă consecinţa consultării cu osârdie a unei enorme bibilografii. Numai din opera cardinalului sunt citate 59 de titluri, inclusiv “Catehismul Bisericii Catolice”, al cărui autor principal a fost Ratzinger. Se analizează minuţios, dar cu aplicare spre esenţial, tot ceea ce aduce nou şi important opera unui teolog  “care este unul dintre cei mai prolifici şi mai pătrunzători gânditori din modernitatea târzie”(fila 14). Afinitatea faţă de lucrările comentate este datorată, probabil, şi faptului că ambii au o pasiune universitară constantă.

 

 Este relevant răspunsul lui Ioan Paul al II-lea, când cardinalul Joseph Ratzinger i-a cerut permisiunea de a se întoarce la catedră, la Regensburg. Fostul papă i-a spus:  “nici pe Iisus nu l-a coborât nimeni de pe cruce în viaţă, încât misiunea va trebui continuată”. Presupun că exegeza operei ratzingeriene se va continua de către domnul Marga, în perspectiva altor documente pe care le va mai elabora papa, aşa că nici misiunea autorului cărţii nu  mi se pare epuizată.

 

în abordarea creaţiei acestui teolog şi filosof, multe sunt temele expuse în carte. Enunţ câteva dintre acestea: Valori ferme în modernitatea târzie, Sensul Bisericii, Vatican II, Creştinismul, Creştinism şi iudaism, Eschatologia, moartea şi sensul vieţii, Liturghia, Criza actuală a Europei, Viitorul ecumenismului, întemeierea valorilor, Figura lui Iisus.(Apropo de această temă, sugerez editurii Eikon să ceară copyright pentru “Iisus din Nazaret”. Cu siguranţă, ar găsi mulţi cititori).

 

Revenind la carte , continuitatea iudaismului în creştinism se subliniază constant în cele scrise de cardinal. Pornind de la afirmaţia acestuia că: “Vechiul Testament şi Noul Testament, Iisus şi Sfânta Scriptură a Israelului apar aici ca inseparabile” şi că “Israelul trebuie să rămână pentru noi primul proprietar al Scriiturii Sfinte, pentru a constitui în această manieră o mărturie în ochii lumii”, autorul monografiei conchide: “ în mod evident, Joseph Ratzinger aparţine curentului favorabil depăşirii restrângerii creştinismului la «sinteza iudeo - elenistică» spre regăsirea componentei iudaice de sine stătătoare, de aceea, în fapt, deci dincolo de formulări, teza triunghiului Ierusalim-Atena-Roma este şi optica sa ...” (s.n. –pag. 41)

 

Ca o constantă a cărţii este şi afirmaţia că Ratzinger argumentează, mai mult ca oricine, unitatea dintre domeniul revelaţiei şi domeniul raţiunii, deci că aceste concepte fundamentale nu se exclud, cum ar crede unii profani.

 

Se mai subliniază că, deşi Ratzinger a participat la elaborarea documentelor ecleziale ale Conciliului Vatican II, în cele patru cărţi scrise despre acesta a avut aprecieri nuanţate despre rezultatele lui, enunţând critici la adresa unor interpretări excesive ale hotărârilor adoptate de Conclav. Pentru mine, care fac parte dintr-o Biserică locală, având un rit specific, răsăritean, mult diferit de cel roman, dar care se subsumează integral Crezului Catolic, importanţa pe care o dă Suveranul Pontif bisericilor locale mă bucură şi încurajează, ca să citez din nou pe profesorul Marga: “unitatea Bisericii nu exclude pluralitatea bisericilor locale” (p. 110).

 

Şi în analiza fenomenelor social-politice, autorul cărţii împărtăşeşte convingerea acestui “Mozart al teologiei” că... “acolo unde politica se pretinde mântuirea omului, se ajunge ca ea să joace rolul teologiei, respectiv al credinţei, şi devine sclavizare totală a omului. Fără un sens care este mai adânc decât ordinea economică, omul se prăbuşeşte (f. 129).

 

Dar despre alte aspecte deosebit de relevante tratate de magistrul clujean mă voi referi într-un viitor articol, deoarece bogăţia şi densitatea cărţii sunt, cu adevărat, remarcabile şi merită consideraţii suplimentare. Mai cred că impresiile pe care le exprim vor consona şi cu impresiile altor cititori ai acestei cărţi de o mare bogăţie spirituală.

 

P.S. îngăduiţi-mi să spun cum l-am cunoscut pe autor. Prin anii 1987-1988, fiind pe actualul Bd. Eroilor, o cunoştinţă comună ne-a prezentat. Mărturisesc faptul că nu frecventam filosofia, iar despre Marcuse am citit câte ceva prin Secolul 20. Ceea ce m-a frapat atunci era perfectă curtoazie şi chipul  interiorizat, insolit într-un fel. Nu în sensul insolitului exotic, cum sunt personajele lui Fănuş Neagu, dar într-un mod aparte. Mi-am zis: aşa trebuie să arate un intelectual adevărat. Impresiile de atunci mi-au fost confirmate prin ceea ce a făcut Profesorul ulterior. Şi această carte demonstrează că nu m-am înşelat.

 

*Editura Eikon, 2010, Cluj-Napoca, 368 pagini, difuzată prin ZIUA de CLUJ

 

Comenteaza