Era o invitatie cãtre lãtrãii vechiului regim de a se sterge la gurile încã rãsunând de omagii la adresa Ceausestilor înainte de a spurca notiuni precum democratie, libertate, dreptate.
Au trecut aproape 20 de ani si actorul-cetãtean e tot mai dezolat. N-a iesit chiar deloc cum spera el (si multi altii). Iar dupã ce, ani de zile, a cãutat (ca multi altii) vina pentru toate relele în rândul clasei politice, a fost nevoit sã admitã cruda realitate: românii sunt nemâncati si pomanagii, fapt care-i face usor manevrabili politic.
Calitatea jalnicã a electoratului explicã ascensiunea si mentinerea în fruntea bucatelor a unor loaze 100%, indivizi pe care i-ai vedea mai curând la o tarabã sau la volanul unui camion decât în fotoliile Parlamentului sau beneficiind de averi uriase, strânse în doar câtiva ani. Escrocul minte, promite si scarpinã orgoliile alegãtorului, acesta îl voteazã, apoi escrocul ia niste mãsuri guvernamentale sau dã niste legi de întepenesti, însã n-ai ce-i face, pentru cã e "legitimat de vointa popularã”! O ineptie cumplitã este încercarea de a modifica, dintr-un foc, patru coduri juridice.
Dacã modificarea în mod stupid a Codului Civil poate genera mai degrabã erori si nemultumiri patrimoniale, un Cod Penal întocmit cu fundul cãtre societate poate deveni o platformã de lansare „en fanfare” a mafiei, a grupãrilor interlope si, în general, a tuturor indivizilor antisociali. De câtiva ani au fost excluse din practica legalã niste prevederi excelente, de pildã munca obligatorie în folosul comunitãtii dacã nu plãtesti o amendã la timp sau dreptul agentului de circulatie de a scoate din trafic soferii cu conduitã agresivã si a-i trimite la o serie de examinãri.
Cicã nu poti obliga pe nimeni sã munceascã dacã n-are chef, desi refuzã pedeapsa în bani (deci îl lasi nepedepsit, ca s-o facã si mai latã), iar în privinta soferilor agresivi, nu li se permite agentilor de circulatie sã-i tragã pe dreapta fiindcã s-ar putea produce abuzuri! OK, e perfect! Atunci, haideti sã nu mai plãtim amenzile, cã tot n-are statul ce ne face, iar pe sosea cel mai bine e sã ne purtãm ca descreieratii, fiindcã e un drept al nostru! Sã permitem 99 de contraventii ale soferilor ca sã nu aparã UN abuz al Politiei!
Aflu, cu stupoare, cã dacã prind un hot la mine în ogradã sau reusesc sã dobor un agresor pe ulitã, n-am voie sã-i pun gheara-n gât si sã-l tin asa pânã vine Politia, fiindcã îl lipsesc de libertate! Asa, si? Pãi, nu ãsta era scopul? Sau mi se pretinde ca, dacã nu e vreun politist prin zonã, sã eliberez gunoiul pe motiv cã are drepturi? Si dacã, astfel, mã expun unei rãzbunãri din partea lui? Sau eu nu contez, doar infractorul are drepturi în aceastã Uniune Europeanã de care mi-e tot mai greatã?
Cicã asa e în Europa, nu se dau pedepse mari, fiindcã e inuman si n-au efect de reeducare! Dumnezeule mare, pãi noi suntem europeni, cumva? Seamãnã cartierele noastre de blocuri cu zonele rezidentiale din Stockholm sau Londra? Nivelul de civilizatie si mentalitãtile românului pot fi asemãnate cu cele din orãselele daneze? Procentul de mutre slabe din societatea noastrã e cumva la fel sau mai mic decât în tãrile germanice? Cum îsi permit acesti terchea-berchea cu pretentii de legiuitori sã ne punã vietile, avutul si linistea în pericol încurajând, de facto, pegra societãtii?
De când, mã rog, un infractor crescut la satrã sau într-un apartament ca un cotet se va simti pedepsit într-o închisoare mai curatã si mai confortabilã decât pestera lui natalã? Sau, mai stii, poate cã închisoarea nu e un loc în care individul trebuie sã se simtã oribil, astfel încât sã-i fie groazã doar la gândul reîntoarcerii! Poate cã e un loc în care infractorul trebuie sã se relaxeze între douã serii de crime, violuri sau tâlhãrii!
Credeti cã, puse astfel problemele, limpede si la fond - nu cu limbaj de lemn si gargarã bruxeloidã - cetãtenii seriosi ai României ar accepta o astfel de legislatie? Nu mã mir cã atât Guvernul, cât si presedintele au evitat o realã dezbatere publicã a Codurilor. Imaginea de “bãieti dãstepti” li se fãcea zob dacã nea Gheorghe afla cã iubitul sãu conducãtor si subalternii lui vor sã-l dea, fãrã drept de a se apãra, pe mâna golanilor de toate felurile.
P.S.: Au apãrut niste imagini cu un jmeker (asa scriu ei!) bucurestean care a încercat sã facã pe durul într-un mall, dar si-a gãsit nasul, luînd-o pe coajã. Ei bine, am rãmas trãznit vãzând cum televiziunile bucurestene se dau de ceasul mortii sã-l scoatã pe derbedeul cu pricina victimã!
S-a spus, cu martori berechet, cã e un bãtãus notoriu, sef peste o bandã de bãtãusi, dar nu-i bai, domnisoarele de la teve o tin, gaia-matu, pe a lor: bietul derbedeu e o victimã, a fost bãtut, nu conteazã de ce! Eu îmi amintesc spusele unui erou al ringului, Cassius Clay: “Sunt si oameni pe care nu-i poate convinge gura, ci doar pumnul”.
