Aproape 40% dintre persoanele cu demență nici nu știu că o au

Demența este una dintre cele mai mari temeri ale epocii noastre, iar o bună parte dintre persoanele care se îmbolnăvesc nici nu își dau seama că au această afecțiune.

Aproximativ 36% dintre persoanele din Anglia care suferă de demență nu știu că suferă de această afecțiune, potrivit unui raport al Comisiei pentru Demență.

Ce poți face dacă crezi că partenerul tău are această afecțiune? Și cum poți aborda subiectul cu el/ea?

 Dacă vă faceți griji că partenerul dumneavoastră are demență, iată câteva lucruri utile de știut.

Demența este un termen pentru o serie de boli (de exemplu, Alzheimer ) care se dezvoltă în timp (luni și ani) și cauzează probleme de memorie și raționament, comunicare, modificări de personalitate și o reducere a capacității unei persoane de a desfășura activități zilnice, cum ar fi cumpărăturile, spălatul, plata facturilor sau gătitul.

Demența se poate manifesta foarte diferit la fiecare persoană, așa că este vorba despre a ști ce este normal pentru persoana iubită. O persoană care a fost întotdeauna conștiincioasă și organizată, care se descurca, este foarte diferită de o persoană cu mintea împrăștiată, scrie sciencealert.com.

Durerea și stresul pot afecta memoria, fără a fi însă începutul demenței. Dar pot, de asemenea, masca începutul demenței: numim acest fenomen „eclipsarea diagnosticului”.

Există, de asemenea, modificări ale cogniției legate de vârstă. De exemplu, ne ia mai mult timp să învățăm când îmbătrânim. Însă un eveniment singular – oricât de dramatic – nu este neapărat demență. Este vorba despre căutarea unui model de declin.

Dacă observați aceste modificări într-un interval scurt de timp (săptămâni sau zile), este puțin probabil să fie vorba de demență și ar putea fi ceva mai grav. Acest lucru necesită o investigație urgentă din partea unui medic.

Cea mai mare frică

Oroarea percepută a pierderii de sine îi poate determina pe oameni să evite să vorbească deschis despre această problemă, uneori doar criticând sau umilind persoana afectată ori discutând despre ce se întâmplă cu alte rude. Specialiștii spun că cel mai bine este să discutăm deschis despre problemele de memorie cu persoana respectivă în momentul în care acestea apar sau dacă cel afectat își exprimă îngrijorarea pe acest subiect. 

Uneori, persoana va nega sau nu va înțelege ce i se spune legat de problemele de memorie (acesta poate fi un simptom al demenței, dar nu este întotdeauna). Dacă cineva își exprimă îngrijorarea cu privire la problemele sale de memorie, ar fi indicat să nu minimizați acest lucru, deoarece probabil a fost nevoie de curaj pentru a-și recunoaște îngrijorările.

Dacă persoana nu realizează problemele de memorie, o abordare este să-i spui: „Știu că nu ești îngrijorat, dar eu sunt îngrijorat și mă întreb dacă ai putea consulta un medic pentru a mă liniști?”