Foto Casa Matei Corvin - istoria de aproape 600 de ani a uneia dintre clădirile-simbol ale Clujului

Casa Matei Corvin, cunoscută și sub denumirea de „Casa Matia” sau „Casa Mehffy” reprezintă unul dintre punctele cheie ale orașului, fiind una dintre cele mai importante atracții turistice din Cluj-Napoca și unul dintre cele mai vechi edificii arhitecturale din oraș.

Punte de legătură între gotic și renascentism

De-a lungul timpului, clădirea a suferit numeroase modificări, fiind construită în anul 1443 prin contopirea a trei case, lucru ce reiese în urma unei analize asupra așezării ferestrelor, a ancadramentului ferestrelor si a podelei. Din punct de vedere al arhitecturii, este văzută ca o punte de legătură între două epoci diferite, gotic și renascentism. Elementele renascentiste le observăm în modul de așezare al ferestrelor, ancadramente cu denticuli, dar întâlnim totodată și elemente ce aparțin stilului gotic, precum poarta ogivală, ce ia forma unui arc frânt și este situată la intrare.

Locul nașterii lui Matei Corvin

În această clădire avea să se nască la 23 februarie 1443 Matei Corvin (Matia Corvin), fiul lui Iancu de Hunedoara, marele voievod al Transilvaniei. Mama lui era Elisabeta Szilágy, contesă ce făcea parte din familia de nobili maghiari Szilágy, cu rădăcini în Comitatul Sălaj, iar tatăl era Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, descendentul unui cneaz valah. Matia Corvin a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei, fiind la putere între anii 1458 și 1490. Deși s-a născut și a făcut școala la Cluj (în mănăstirea bisericii dominicane, unde a fost Liceul de muzică), după ce a devenit rege, Matei Corvin a vizitat orașul doar de trei ori.

Clădirea a fost pe rând spital militar, închisoare, muzeu, colegiu

Casa Matia a avut de-a lungul timpului mai multe întrebuințări. La început a fost văzută ca locul în care și-a petrecut viața mama lui Matei Corvin și respectiv locul în care s-a născut acesta. De aceea, pe când era la putere, din respect pentru mama sa, Matei Corvin a emis un decret conform căruia clădirea era scutită de plata impozitelor pentru totdeauna, lucru respectat de către toți regii Ungariei.

Dovadă a acestui decret o reprezintă chiar scrisoarea de privilegiu datată 23 Septembrie 1467 care spunea că: „E lucru potrivit demnității Regelui ca atât casa cât şi locul lui de naştere să fie prevăzut cu donaţii şi privilegii. Astfel şi noi, în urma intervenţiei unora în favoarea cetățeanului clujan Ştefan Kolb, luând in considerare serviciile fidele ale socrului său repausat, voind să-l răsplătim (pe Ştefan Kolb) pentru meritele lui, scutim casa de piatră, care se află în cetatea veche Ovâr a Clujului în fața oraşului nou, de care spre Est se află o stradă pe unde se poate ajunge la claustrul Sfântei Marii (azi strada Claustrului), iar spre Vest casa vecinului său Anton Veres şi în care casă locueşte astăzi Ştefan Kolb, o scutim de toate impozitele şi sarcinile publice cu toate accesoriile sale, cum sunt viile, arăturile, râturile, — deasemenea îl scutim de toate impozitele de casă şi accesorii pe însuşi Ştefan Kolb, pe soția sa, doamna Ursula şi pe Margareta, fetele lui Jacob Mehffi, precum şi pe toți urmaşii lor”. (MARTIN de ROSKA - Directorul Muzeului Carpatin, articol din Boabe de Grâu, 1931 via Clujul și Clujenii.

În secolul al XVIII-lea, casa intră în patrimoniul orașului și va deveni întâi spital militar, apoi închisoare.

Din secolul al XX-lea, în anul 1902, va intra în patrimoniul Societății Carpatine Ardelene și va fi transformată în muzeu, care va funcționa până în anul 1935. La vremea respectivă, acesta era unul dintre cele mai mari muzee din Transilvania și avea peste 8.000 de obiecte și 5.000 cărți dedicate turismului, etnografiei și balneologiei.

După cel de-al Doilea Război Mondial, clădirea va fi colegiu pentru studenți, iar mai târziu va deveni sediul Universității de Artă și Design.

Clădire unică în Cluj-Napoca

Clădirea se află în centrul orașului, la intersecția străzilor Sextil Pușcariu, Matei Corvin și Virgin Fulicea, fiind structurată pe trei nivele (subsol, parter și etaj).

Subsolul este alcătuit din patru tronsoane, iar în partea de Vest vom regăsi camera cea mai spațioasă din clădire, care permite accesul direct din exterior. Încăperile au boltă semicilindrică, iar ușile prezită semne ale stilului gotic, acestea păstrând ancadramentele gotice originale.

Parterul este structurat pe patru axe și gangul porții corepunde celui de al treilea, dinspre stanga. La rândul său, gangul este compus din trei segmente datorate modificărilor făcute de-a lungul timpului. Din unul dintre acestea (cel de al treilea), pornește scara de acces, atât al subsolului, cât și al etajului. În interior, în partea de Est a gangului, se află trei încăperi cu acces separat dinspre gang, fiind totodată și cele mai spațioase la nivelul parterului.

În partea de Vest a gangului se află un tronson care a suferit mai multe modificări. Turul său începe cu vizualizarea unei încăperi înguste, după care se află camera portarului, câteva spații mai mici cu rol de depozitare, iar ultima structură este dată de casa scării. În ceea ce privește partea de Vest a casei, este compusă din alte trei încăperi, cea din capăt fiind folosită ca antecameră.

Etajul are 5 axe, dintre care primele și ultimele două corespund câte unui tronson. În partea dinspre Est se află sala festivă unde se păstrează consolele de piatră  care susțin grinzile transversale ale tavanului. Încăperea este organizată astfel: în partea dinspre Sud există două ancadramente de fereastră tripartite, în partea dinspre Vest se observă un pilon central masiv de unde pornesc două arce pe axa Nord-Sud, iar în partea dinspre Nord se poate observa o nișă mică cu închidere triunghiulară. Tronsonul din mijloc este compus dintr-o cameră (spre Sud) și un hol (spre Nord). Aici vom întâlni geamuri pe latura dinspre curte, însă în trecut această latură era deschisă prin niște arce. În partea dinspre Vest găsim două alte încăperi folosite ca bibliotecă și un coridor ce seamănă cu un balcon deschis spre curte, potrivit Transindex.

Edificiul, în forma sa actuală

Ceea ce a rămas din clădire reprezintă suma a multor transformări sau extinderi, restaurări și modificări. Nu putem ști cu exactitate cum arăta casa în momentul nașterii lui Matei Corvin, dar putem recunoaște cele mai timpurii elemente ale clădirii: ancadramentele de la ușă și poartă, arcele de la etaj. Acestea datează de la finalul secolului al XV-lea, adică prima etapă de construcție. Atunci fațada era mai îngustă decât în prezent și, conform unor mărturii vechi, pe unul din ancadramentele de ușa renascentistă de la etaj figura anul 1578. Acest lucru ne poate spune că anul respectiv marchează modificările masive din perioada renașterii, când au fost schimbate majoritatea ancadramentelor de fereastră, dar nu și de ușă.

După 1740, când intră în patrimoniul municipiului, sunt realizate transformări baroce, casa fiind extinsă înspre curte și prevazută cu arce atât la parter, cât și la etaj.

Anul 1899 vine cu câteva lucrări de restaurare asupra fațadelor, nu și asupra întregii structuri. Schimbările pe care le observăm și astăzi au fost făcute în anul 1942, când s-a revenit la vechea fațadă a clădirii. Tot atunci a fost amenajată casa scărilor (de azi) prin dezafectarea completă a celei vechi. Ultimele reamenajări de care vom aminti sunt cele din 1971, când s-a modificat camera portarului, prin consolidarea pereților și efectuarea unor alte lucrări mai mici.

Poate fi vizitat doar holul

Casa Matei Corvin, situată pe Strada Matei Corvin, nr. 6, poate fi vizitată în fiecare zi, între orele 10:00 și 16:00, accesul publicului fiind limitat la holul clădirii.

(Editor web: Ionela Țibireac)