Foto Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă

Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă
Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă
Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă
Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă
Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă
Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: casa Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă

Cea mai frumoasă vilă in stil secesionist din Cluj: vila Lechner, azi sediul Spitalului de Neurologie Infantilă, strada Pasteur (fosta Kert) nr. 8

Lechner Károly (1850-1922) a fost unul dintre cei mai renumiţi neurologi din perioada de dinainte de 1918. A ajuns la Cluj în 1899, fiind numit profesor la universitate şi directorul Clinicii de Neurologie şi Boli Mintale. A ridicat şcoala clujeană de neurologie la nivel mondial; în 1900, Lechner a primit medalia de aur la expoziţia mondială din Paris, pentru invenţia “cephalographe” (unealtă medicală pentru măsurarea craniului).

Sub conducerea lui s-a finalizat construcţia clinicilor de boli mintale, dar şi a casei directorului. Fratele lui Károly – Ödön – a fost cel mai renumit reprezentant al stilului secesionist din Ungaria, cu câteva clădiri superbe din Budapesta şi din alte oraşe. Vila din Cluj a fost proiectată tot de el şi rămâne un exemplu splendid al acestui stil în oraşul nostru.

Merită menţionată şi poarta originală – din păcate pierdută – şi mobilierul din lemn, parţial păstrat, toate realizate de meşterul Péntek Gyugyi György din Izvorul Crişului. Péntek a fost şi meşterul preferat al compozitorului Bartók Béla, realizând printre altele, biroul compozitorului, aflată încă în proprietatea familei.

Poarta este vizibilă într-una dintre fotografii. Restul fotografiilor provin din colecţia proprie, revista Művészet (1968), Erdélyi Krónika şi Szecessziós Magazin.

Comenteaza