CENTENAR. Reţete vechi de 100 de ani. Ce puneau pe masă românii

Hrana românilor de acum 100 de ani era mai sănătoasă decât în prezent, când alimentele sunt pline de E-uri.

În urmă cu 100 de ani, când majoritatea românilor locuiau la sat, mâncarea era făcută din produsele pe care le aveau în propria gospodărie, iar preparatele erau pregătite după reţete tradiţionale.

Mămăliga era omniprezentă pe masa românilor, care o duceau cu ei şi la muncă. Seara când oamenii se întorceau de la câmp, mâncau iar mămăligă, cu ce aveau prin cămară: lapte, un pic de brânză sau, dacă aveau, cu carne. În post se mânca tot mămăligă, dar cu legume, cu zeamă de urzici şi măcriş sau tocană de ciuperci sau fasole.

În Ardeal, majoritatea locuitorilor creşteau câte un porc pe care-l tăiau de Crăciun şi făceau carne în untură, cârnaţi, jambon, lebăr, caltaboşi, sângerete, untură, jumeri. Toate acestea, dacă erau consumate cu cumpătare împreună cu vegetale, ajungeau oamenilor chiar până la Crăciunul următor. Şi în restul ţări oamenii aveau cel puţin un porc pe care-l creşteau în bătătură pentru consumul propriu, dar în Ardeal se preparau mai multe produse din carnea animalului, aici existând o tradiţie mai bine păstrată în această privinţă, potrivit Historia.

Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, poate pentru că mămăliga era şi este încă mai uşor şi mai rapid de făcut decât pâinea. Pâinea de grâu fiind rezervată mai curând sărbătorilor. Iar din făina albă de grâu se făceau, pe atunci, mai mult copturi rituale - cozonaci, colaci, cu semnficaţie spirituală. 

În zona Munţilor Apuseni şi în Maramureş, se prepara acum 100 de ani, o reţetă veche, păstrată din Evul Mediu -  „Laptele de bou”. Conform adevarul.ro, în unele locuri tradiţia mai este respectată.  Este o ”mâncare stranie”, după cum aprecia cunoscătorul Anton Roman, care a şi explicat cum se face ”Laptele de bou” la moroşeni şi la moţi.  Se face în primul rând din seminţe de dovleac, lapte şi sare. ” Seminţele se prăjesc şi se macină făină. Se pune lapte la fiert cu puţină sare. Când laptele a dat în clocot, se varsă făina de bomboane agricole, puţină sare şi se amestecă pe foc până se-ngroaşă. Se mănâncă cu mămăligă vârtoasă.”, scria Anton Roman.

Potrivit aceleaşi surse, o rămăşiţă a vechilor vânători boiereşti şi voievodale este bujeniţa, un preparat care în trecut se făcea din carne de vânat, îndeosebi din căprior şi mistreţ. Este o carne de vânat afumată cu cetină şi rumeguş de brad. Întâi carnea se făcea fâşii, se spăla şi se marina mai ales cu o cană de vin şi usturoi, lăsată într-o covată. Mai apoi după ce se scurgea bine se punea la fum rece timp de o săptămână şi era servită.