În Salina Turda, sarea a fost exploatată doar de oameni liberi

Un document care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară.

Spre exemplu, în anul 1075, cancelaria maghiară, într-un document în care face referire la Transilvania, menționează și despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda, în locul ce se cheamă în ungurește Aranyas, iar în latinește Aureus”. Cetatea Turda a avut în acea perioadă rolul de a apăra aceste resurse, considerate strategice.

Însă, primul document care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia și episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda. Documentele mai vorbesc și despre importanța Salinei Turda, ca principala sursă de aprovizionare din regiune, scrie turdanews.net.

În anul 1867, mineralogul Johann Fridwaldsky afirma că „aceste ocne sunt vrednice de cea mai mare admirație și curiozitate”, fiind ”atât de vestite încât aproape că nu au egal în întregul răsărit”.

Se spune că în Salina Turda, sarea a fost exploatată doar de oameni liberi. Minerii erau angajați pe o perioadă de un an, pe data de 7 ianuarie. Salariul era de 12 florini pe an. Tăietorii de sare mai primeau un dar comun la cele patru sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii și Ziua tuturor sfinților), un butoi de vin, un bou şi 100 de pâini. Uneori boul era răscumpărat cu 4 florini, iar pâinea cu doi florini.

Salina Turda este, astăzi, un spectacol al naturii în inima Transilvaniei, o destinație remarcabilă între obiectivele turistice din ţară şi din lume.