INTERVIU. Călin Goia (Voltaj): Vacanţe, sărbători, prieteni – toate sunt legate de Cluj

Ghidat de muzică, în studenție a ales calea Bucureștiului, însă întotdeauna Clujul a rămas într-un loc important în inima sa. De la sfârșitul anilor '90 este solistul uneia dintre cele mai îndrăgite trupe românești, care a reușit să se reinventeze și să rămână în topuri. Călin Goia a acordat un scurt interviu pentru ZIUA de CLUJ în care ne-a vorbit despre ce înseamnă orașul natal pentru el, despre echipa sa de suflet, despre munca sa de zi cu zi, dar și despre planurile pentru 2016.

Ce înseamnă pentru tine acasă, Cluj sau București?
Am două „acasă". Sunt acasă şi la Bucureşti, sunt acasă şi la Cluj. Nu am cum să îmi neg rădăcinile şi nici nu îmi doresc, ba mai mult, sunt foarte mândru de ele. Aici am crescut, aici am fost în adolescenţă, dar şi o bună parte din studenţie şi aici îmi sunt prietenii. Vorbim de prieteniile care se leagă pe viaţă - cele din liceu sau facultate - toate sunt legate de Cluj. Tocmai de accea îmi doresc să includ şi Clujul în tot ceea ce fac. Şi eu, şi copiii mei, şi soţia mea, cu toţii ne simţim acasă şi la Cluj. Dar tot ce înseamnă vacanţe, sărbători, prieteni - toate sunt legate de Cluj. Pentru noi (membrii Voltaj n.red), Crăciunul a însemnat întotdeauna familie şi cămin. De Crăciun ne place şi considerăm foarte important să fim în "sânul familiei" şi nu ne programăm concerte sau alte evenimente.

Dar care e amintirea care te leagă cel mai mult de orașul natal?
Numai una? Nu cred că aș putea să aleg un singur moment. Uite, îţi dau un exemplu, fiind în trecere prin Cluj, am fost prins în coloană pe Calea Turzii, fapt care mi-a convenit foarte tare pentru că eu am făcut Liceul de Informatică şi m-am uitat de pe Turzii spre terenul de sport şi am rememorat clipele din liceu; efectiv mi-au trecut aşa nişte flash-uri prin minte - profesori, ore, tot. M-am uitat spre un geam deschis şi am văzut un profesor la catedră şi chiar m-a emoţionat... mi-am adus aminte de aleea pe care mergem zi de zi spre şcoală. De Cluj mă leagă foarte multe amintiri şi foarte multe locuri care îmi trezesc amintiri. Când trec pe lângă Parcul Mare îmi amintesc de cum mergem cu prieteni la meciurile României, la campionatul din SUA din '94, eram acolo la toate meciurile.

De la Liceul de Informatică la Școala Vedetelor... care a fost legătura între cele două domenii complet diferite? Când ai realizat că muzica va fi o profesie pentru tine?
Părinții mei și-au dorit foarte mult să mă țin de școală și, în rest, m-au susținut în tot ceea ce am vrut să fac, fie că a fost sport, fie că a fost muzică. Eu am făcut muzică extra program școlar, adică mergeam după-masa la vioară, ulterior chitară și așa mai departe. Sunt și zodia Gemeni, de asta poate am o latură artistică și o latură foarte înfiptă în realitate, de aia mi-au plăcut științele exacte, matematica, informatică și așa mai departe. În facultate, după ce intrasem la Institutul de Studii Economice de la Cluj, am hotărât în anul trei să mă transfer la București ca să încerc să îmi urmez visul cu muzica, nerenunțănd la școală. Odată ajuns în București am fost mult mai aproape de ceea ce însemna industria muzicală, am intrat la Școala Vedetelor și cumva, pas cu pas, lucrurile s-au legat în direcția muzicii. Dar am absolvit Academia de Studii Economice și sunt economist, adică aș putea să lucrez într-o bancă, dar, pe de altă parte, în acest moment sunt foarte fericit că pot să trăiesc făcând ceea ce îmi place cel mai mult: să cânt.

Cum a fost, în studenție, plecarea la București?
Am plecat din Cluj am fost singur la Bucureşti, fără nici măcar un prieten sau o rudă şi nu mi-a fost deloc uşor. Am făcut totul pas cu pas, fără să beneficiz de ajutor. Ăsta e și unul din motivele pentru care încerc acum să fac o punte între cele două orașe și m-am îndreptat spre Cluj pentru a deschide, și aici, o școală de muzică pentru copii. Mi-a dorit foarte tare dacă tot încercăm cu toţii să împărtăşim experienţa noastră, eu personal mi-am dorit să o fac şi la Cluj, să fac o pondere între Cluj şi Bucureşti.

Ce înseamnă școala de muzică marca Voltaj?
Încercăm să îi punem pe scene mari, să îi punem în faţa camerelor de filmat astfel încât să acumuleze experienţă, dar şi să aibă un model şi să îşi dorească să creeze un ţel, să le insuflăm un pic de ambiţie şi să le împărtăşim experienţa noastră. Noi, la rândul nostru am făcut mulți pași greșiți, nefiind sfătuiți cum trebuie, așa că noi încerăm să le oferim lor toate acestea.

Din moment ce Clujul are un loc special, echipa sportivă de suflet a rămas aceeași?
Întotdeauna voi fi fan Universitatea Cluj, chiar dacă în acest moment echipa de fotbal are rezultate mai proaste. Aş vrea să se afle în prima ligă şi să aibă rezultatele pe care le-a avut de-a lungul istoriei. Dar noi trebuie să fim alături de echipă şi cumva să o ridicăm indiferent de rezultatele pe care le are ea în 2015. Important e ca suporterii să rămână suporteri şi să susţină echipa şi în momentele grele, iar despre fanii Universităţii se ştie că sunt unii foarte loiali, care nu schimbă echipa, de unde şi sloganul „Mamă, te iubesc, da nu ca pe <<U>>" (râde). Eu personal am fost mai apropiat de baschet, unde rezultatele sunt mai bune.

De-a lungul timpului, Voltaj a obișnuit publicul cu versuri motivaționale, patriotism și mesaje sincere. Se poate promova imaginea țării noastre prin muzică?
Eu cred că e foarte important să vorbim despre lucrurile frumoase, despre locurile frumoase şi despre oamenii frumoşi pe care îi avem şi care sunt cu duiumul şi să nu mai punem accentul pe acea latură pe care noi o considerăm minoritară, care nu ne face onoare. Să vorbim mai mult despre campioni ai României, despre zone unice în Europa şi să facem campanii de susţinere, pentru că doar aşa putem să înaintăm. E amuzant că ştim să respectăm anumite reguli dacă e să plecăm în stăinătate: nu aruncăm o hârtie pe jos, nu parcăm decât în locurile permise şi, totuşi, aici nu putem să o facem. Toate lucrurile astea trebuie încet, încet schimbate şi trebuie insuflat sentimentul acesta de mândrie naţională, pentru că avem foarte multe lucruri cu care să ne mândrim.

În ultimul timp, pe lângă muzică ați fost implicați și în multe campanii umanitare. Cât de importante au fost acestea?
Noi ne-am implicat în plan personal pur şi simplu pentru bucuria noastră sufletească. Ne-am dat seam,a colaborând cu asoţiaţii din România, că am putea să ajutăm cu mult mai mult făcând publice aceste întâmplări şi susţinându-le public campaniile lor. Odată cu piesa <<De la capăt>> am devenit mult mai vocali şi subliniat acest lucru peste tot, mai ales ca asociațiile ne-au explicat că orice proiect susţinut de către o persoană publică merge mult mai bine decât nesuţinut. Spre exemplu, eu acum sunt ambasadorul unei campanii Salvați Copiii, intitulată "Părinte dispărut". Ne dorim în continuare să ne implicăm în astfel de demersuri și îi sfătuim și pe alți colegi de-ai noștri să facă același lucru. Cred că atât pentru noi, cei din industria muzicală, cât și pentru cei din alte domenii, astfel de acțiuni ar trebui să devină o preocupare constantă. Atâta timp cât ai posibilitatea să ajuți, prin ce știi tu să faci mai bine, fă-o, pentru că așa reușim să megem înainte. Dacă are gândirea aceea de a face doar pentru el, nu avem ce pretenții să avem ca țara asta să fie altfel decât e.

Care sunt planurile pentru 2016 pe plan muzical?
Anul viitor avem un plan în tuneu mai mare decât acest an, care să cuprindă cât mai multe orașe, avem de lansat un album și avem de lansat, cel mai probabil în luna ianuarie, un nou single pe care îl avem deja pregătit.