La pas, prin Bruxelles, capitala Uniunii Europene

Am ajuns la Bruxelles, capitala regatului Belgiei dar şi capitala de facto a Uniunii Europene, la mijlocul lunii septembrie, într-un context al schimbărilor majore în instituţiile UE. În Bruxelles îşi au sediul mai multe instituţii de forţă ale lumii occidentale. Dincolo de sediile impresionante ale Parlamentului European şi Comisiei Europene am descoperit un oraş cosmopolit, unde parcă regăseşti toate popoarele pământului iar la orice pas poţi auzi o altă limbă.

 

În primul rând este unul dintre cele trei oraşe ale Europei, care găzduiesc sedii ale Parlamentului European, alături de Strasbourg, la graniţa dintre Franţa şi Germania şi Luxemburg, capitala micului stat european cu acelaşi nume. Parlamentul European este singura adunare parlamentară multinaţională din lume şi singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct de cetăţeni. Cei 751 de europarlamentari au fost aleşi de circa 500 de milioane de europeni din cele 28 de state membre ale UE. În ultima perioadă Parlamentul European a dobândit puteri legislative sporite alături de Consiliul European (un alt for important al UE care reuneşte şefii de stat şi de guvern ai tărilor membre UE) în elaborarea legislaţiei europene, alege preşedintele Comisiei Europene ( executivul UE) şi îşi dă votul pe întreaga Comisie, ce reuneşte 28 de comisari europeni, câte unul din partea fiecăriu stat membru. Tot în capitala Belgiei au sediul Comisia Europeană şi NATO.

Chiar dacă sediul oficial al Parlamentului European este la Strasbourg (oraş ce simbolizează reconcilierea istorică dintre Franţa şi Germania), unde anual au loc 12 sesiuni plenare, deputaţii se reunesc şi la sediul din Bruxelles unde sunt organizate sesiuni plenare suplimentare sau lucrează în comisii.

În lumea politică de la Bruxelles era fierbere mare la jumătatea lui septembrie , noul preşedinte ales al Comisiei Europene, creştin democratul Jean-Claude Juncker tocmai îşi anunţase echipa de comisari, România obtinând un post cheie, cel de Politică Regională, prin europarlamentarul Corina Creţu. Urmau audierile in comisiile Parlamentului European iar apoi votul întregii Comisii în plenul legislativului.

Din dorinţa de a îşi face cât mai bine cunoscută activitatea, Parlamentul European organizează vizite pentru grupuri sau vizitatori individuali în toate cele trei locaţii - Bruxelles, Strasbourg şi Luxemburg. Parlamentul oferă grupurilor interesate posibilitatea de a participa la o vizită în limba română.

Ghidul nostru în vizita la sediul Parlamentului European a fost d-na Mariana Cosac, funcţionar european, care a câştigat postul prin concurs şi care s-a stabilit cu familia în Belgia. „Aici totul se negociază între grupurile politice, de obicei între grupul popular european şi cel social-democrat, de la buget, până la legislaţie şi alegerile în funcţiile de conducere, nimeni nu are singur majoritate, iar toată lumea respectă apoi întelegerea politică, chiar dacă reprezintă familii politice diferite", spune Mariana Cosac.

Acest compromis politic s-a văzut şi după alegerile europarlamentare din mai anul acesta. Popularii au câştigat, au obţinut funcţii cheie, precum cea de preşedinte al Comisiei Europene dar social democraţii şi-au păstrat funcţia de preşedinte al Parlamentului European, prin socia-democratul german Martin Schulz.

Sala de plen a Parlamentului European este impresionantă, chiar dacă noi am ajuns aici într-o zi de pauză în activitatea parlamentară. Ghidul ne explică că totul este organizat riguros, de la aşezarea pe grupuri politice, până la celebrele discursuri în plen, care şi ele se negociază serios cu grupul politic. În Parlamentul European se poate vorbi în oricare din cele 24 de limbi oficiale , iar traducerea are loc simultan, prin intermediul limbii engleze, evident, în toate celelalte limbi. Chiar dacă clădirea parlamentului este uriaşă, Mariana Cosac ne explică că birourile eurodeputaţilor sunt destul de mici ca dimensiune. E adevărat, sunt 751 de aleşi europeni.

Mariana Cosac ne dezvăluie că şi aici unele decizii se schimbă pe ultima sută de metri. „De exemplu un vot negociat înainte care ar fi dat mai multe drepturi caselor de discuri decât artiştilor, a fost întors în ultima clipă după ce Andreea Bocelli, celebrul cântăreţ italian a spus în plenul instituţiei: „Dacă d-voastră votati asta, eu care toată viaţa am trăit doar din muzică, voi muri de foame la bătrâneţe", iar deputaţii au fost impresionaţi şi au întors votul în favoarea artiştilor.

Dincolo de zidurile de sticlă şi oţel ale Parlamentului European, am descoperit un oraş cosmopolit, unde parcă regăseşti toate popoarele pământului iar la orice pas poţi auzi o altă limbă. Parcurile sunt pline de oameni care aleargă sau fac gimnastică iar pe şosele vezi foarte multe persoane, inclusiv doamne cochete, care umblă cu bicicleta. Chiar dacă şi aici traficul e destul de aglomerat iar locurile de parcare se găsesc cu greu, trei zile cât am stat la Bruxelles, e adevărat, mai mult în zona centrală, n-am auzit nici un claxon, cu atât mai puţin vreun gest obscen sau vreo ceartă în trafic sau pe stradă. Nu am întâlnit nici celebri de-acum cerşetori români...

Am întălnit însă mulţi români care muncesc sau studiază în Bruxelles. Pe Andreea am întâlnit-o chiar la hotelul la care ne-am cazat, la recepţie, în apropierea Parlamentului. Ne-a povestit că este într-un stagiu de practică de şase luni, în cadrul unui master în turism şi management pe care îl face în Austria. Câştigă pe timpul practicii 500 de euro pe lună de la hotel la care se mai adaugă o bursă de 400 de euro oferită de UE. Alina lucra într-o ciocolaterie superbă iar când am intrat noi servea un grup de turişti japonezi. O altă româncă lucra ca şi barman într-o berărie cochetă alături de o senegaleză, pe care unii dintre colegii noştri au învătat-o câteva cuvinte în limba română, iar ea asculta cu plăcere şi seninătate, mica lecţie de română, chiar dacă era trecut de mult de ora 24.

 

Bruxelles-ul este un oraş plin de viaţă, cu oameni zâmbitori, cu terase şi magazine pline, chiar dacă pentru turistul român obişnuit, ca noi, capitala Belgiei poate fi considerată un oraş scump. O masă cu 10 euro este o raritate, iar un „gaufre" porneşte de la 2 euro. Cu toate acestea celebrele ciocolaterii belgiene, renumita bere belgiană şi gustoasele „gaufre", Manneken Pis şi Grand-Place, imensa piaţă medievală, sunt la mare căutare în capitala Europei.