Foto Lacul din parcul Gherla, vechi de 160 de ani, este oferit spre închiriere de Primărie. Povestea plină de farmec a luciului de apă

Lacul din parcul Gherla, vechi de 160 de ani, este oferit spre închiriere de Primărie. Povestea plină de farmec a luciului de apă
| Foto: observatoruldecluj.wordpress.com
Lacul din parcul Gherla, vechi de 160 de ani, este oferit spre închiriere de Primărie. Povestea plină de farmec a luciului de apă
Lacul din parcul Gherla, vechi de 160 de ani, este oferit spre închiriere de Primărie. Povestea plină de farmec a luciului de apă
Lacul din parcul Gherla, vechi de 160 de ani, este oferit spre închiriere de Primărie. Povestea plină de farmec a luciului de apă
Lacul din parcul Gherla, vechi de 160 de ani, este oferit spre închiriere de Primărie. Povestea plină de farmec a luciului de apă

Lacul de agrement, care se află în prezent în administrarea Administrației Domeniului Public (ADP) Gherla, va fi închiriat celui care va demonstra că are viziunea și banii necesari să-l redea publicului larg.

Primăria Gherla speră ca, în viitor, lacul, care este acum vizitat doar de pescari, să fie curățat, amenajat și dotat cu bărci și hidrobiciclete. Toate aceste costuri vor cădea în sarcina chiriașului, urmând ca acesta să-l pună la dispoziția publicului larg,  în baza unui regulament și orar stabilit, avizat de Consiliul Local, scrie GherlaInfo.

Locul de agrement a fost amenajat în 1864, de un specialist aflat la acea vreme în închisoare. Samuel Honig a făcut proiectul pe baza căruia terenul desemnat a fost parcelat, plantat cu arbori şi arbuşti, iar aleile au fost umplute cu nisip. În câţiva ani, parcul a devenit una dintre cele mai frumoase grădini publice din țară, caracterizată drept un „Schönbrunn în miniatură“.

Munca lui Honig a depăşit toate aşteptările, așa că deținutul a fost recompensat cu un sfert din veniturile realizate de parc. Acesta a devenit locul preferat de promenadă al localnicilor și spațiul perfect pentru petrecerile câmpenești de primăvară și vară.

În monografia orașului Gherla, la 1900, Kristof Szongott scria: “Unul din locurile cele mai vizitate ale parcului este sectorul de nord-vest, unde se întinde lacul cu apă cristalină, mărginit pe alocuri de tufişuri. La debarcader sunt ancorate o barcă și două caiace destinate iubitorilor de a-şi petrece timpul, despicând valurile cu vâsla sau cu rama. Lacul este alimentat de un braț al Someşului, iar preaplinul este deversat în partea de nord. De când avem grădină publică şi la noi în oraş s-a răspândit patinajul, unul dintre cele mai frurnoase şi mai sănătoase sporturi de iamă; competițiile de patinaj se desfăşoară pe luciul lacului îngheţat.

Toate aleile sunt dotate cu felinare, sub a căror lumină lumea se poate plimba şi după lăsarea serii, bucurându-se de această comoară publică pe care ţi-e greu s-o părăseşti – la porunca lui Morfeu – până a doua zi dimineaţa. În partea de nord a brădetului, cea mai frumoasă parte a parcului, se află două gherete de paznici şi o gheţărie, de unde orășenii primesc gheaţă pe gratis.

În clădirea aspectuoasă din partea sudică locuieşte grădinarul plătit al parcului public, a cărui pricepere şi sârguinţă sunt vădite nu numai de coroanele ordonate ale copacilor, aleile curate şi măturate şi pepiniera care aduce un venit frumos, ci şi de rondurile de flori frumos colorate din diferitele părţi ale parcului. La avantajele mai sus amintite ale grădinii publice se adaugă şi împrejurimile. Ambele intrări, una pentru pietoni şi alta pentru trăsuri, se deschid direct în piaţa mare.

Plimbăreţii pot traversa Someşul pe un elegant pod de fier, în timp ce trăsurile trec pe un pod amenajat pentru ele. Acest parc are puțini rivali în Ardeal.”

Din păcate, anii au trecut, iar preocuparea autorităților pentru aspectul zonei a scăzut. În 1930, ziarul local „Curierul Someșan” scria că lacul miroase urât, iar parcul a devenit un adevărat focar de infecție.

În 1943, malurile luciului de apă din parcul din Gherla s-au prăbușit, iar lacul s-a colmatat și nu mai putea fi folosit pentru vâslit. În perioada comunistă, iarna se mai organizau competiții de hochei, iar bărcile și hidrobicicletele au mai funcționat până prin anul 2000. Ulterior, lacul a fost secat și vegetația sălbatică a năpădit bazinul.

În vara anului 2011 au început lucrările de modernizare a pereților lacului, iar după un an, lacul de agrement a fost redeschis publicului.

Cu toate acestea, zona are nevoie acum de o “mână de gospodar” și de idei bune, pentru a-și recăpăta măcar o parte din splendoarea de odinioară.

Etichete
Comenteaza