Mai este un Castel Bánffy în Cluj. Nu e nici cel din Bonțida, nici cel de la Răscruci

În satul Borșa (atestat documentar prima oară în 1206) exista o moșie Bánffy deja din anul 1367, primită ca donație de la regele Ludovic cel Mare, iar un conac al familiei apare menționat în documente în 1543.

Castelul actual a fost construit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel mai probabil de către baronul Dániel Bánffy (1812-1888) care, după ce a cumpărat și alte proprietăți pentru a-și mări moșia, s-a stabilit la Borșa, și a transformat și extins conacul ce a precedat clădirea actuală. Castelul construit în stil eclectic (cu combinarea elementelor neoclasiciste, neobaroce și neorenascentiste), având planul patrulater ușor alungit, completat cu un rezalit central accentuat pe fațada principală (un portic susținut de un șir de coloane și terasă la etaj) și un turn patrulater în colțul sudic al clădirii (cu ultimul nivel funcționând ca belvedere), a fost renovat și modernizat de mai multe ori. În perioada următorului proprietar, baronul Ernő Bánffy, la cumpăna secolelor XIX-XX, castelul a fost reamenajat, elementele sale din fier forjat și unele piese de mobilier în stil Secession datând din această perioadă.

După naționalizarea castelului s-au realizat o serie de modificări, ca plasarea unui planșeu din beton armat peste parter, introducerea unor ziduri de compartimentare, sau închiderea cu sticlă a terasei porticului de pe fațada principală. În această perioadă castelul a funcționat ca școală agrară, apoi dispensar, iar din anul 1957 până în anul 2019 ca Spital de boli psihice cronice. Deoarece familia a reintrat în proprietatea monumentului istoric, și l-a donat Bisericii Reformate din Orașul de Jos (Biserica cu două turnuri) din Cluj, castelul este închis, dar poate fi vizitat la cerere.

Imaginile de arhivă ne arată frumosul parc amenajat odinioară în jurul castelului: înaintea fațadei principale o zonă întinsă cu gazon, cu grupuri florale și plante exotice în ghiveci, de unde porneau alei ce duceau către o zonă împădurită, respectiv o zonă în pantă, cu peluză, cu arbori plantați mai rar sau în pâlcuri și o fântână arteziană.

Deși partea din fața clădirii a fost modificată, iar pe zona în pantă s-au construit anexe, zona împădurită nu a fost afectată, oferind un fundal romantic imaginii castelului. Aici se găsește monumentul funerar al baronului Dániel Bánffy, sub forma unui obelisc decorat cu blazonul său și următoarea inscripție: „Ittnyugszik/ LOSONCZI/ báró BÁNFFY DÁNIEL/ valóságosbelsőtitkos/ tanácsos/ a páratlanférjés apa/ kinekemlékét/ hálávaláldják/ neje/ GYÁRFÁS ANNA/ ésfiai/ DEZSŐ, JENŐ, ERNŐ/ született/ 1812. május 14-én/ meghalt/ 1888. april 29-én”.
(Traducerea pe scurt: aici odihnește baronul Dániel Bánffy, consilier intern, soț și tată de excepție, amintirea lui fiind binecuvântată de soția, Anna Gyárfás, și fii lui, Dezső, Jenő și Ernő).

Fotografii realizate de Dan Bodea si din arhiva Hungaricana si din colectia personala de fotografii Galanthay Zsombor - Arhiva de fotografie: Clujul și clujenii