Foto "Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi... legende

"Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi... legende
https://www.cunoastelumea.ro/
"Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi...
"Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi...
"Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi...
"Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi...
"Meteora" României se numeşte "Grădina Zmeilor" şi se află la doar 70 km de Cluj-Napoca. Îngrămădire spectaculoasă de stânci şi...

"Grădina Zmeilor", care se află la doar 70 de kilometri de Cluj-Napoca a fost comparată cu celebra Meteora din Grecia. Este o îngrămădire ciudată şi spectaculoasă de stânci, în spatele cărora se află mai multe legende.

"Grădina Zmeilor" este o rezervaţie naturală protejată, de tip geologic și peisagistic, ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ trei hectare, este unică în lume şi impresionează prin aspectul şi complexitatea formelor acestor stânci. Situată în apropiere de satul Gâlgăul Almaşului, din judeţul Sălaj, rezervaţia constituie un amplu fenomen de prăbuşire și erodare destructivă, dezvoltat în aşa numita gresie de Sânmihaiu. Aceasta este o gresie relativ slab cimentată, având intercalaţii de pietrişuri şi conglomerate.

Formaţiunile de aici au luat naştere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Închieturi (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază. În ansamblu, formaţiunile pietroase formează o îngrămădire haotică ciudată, dar cu atât mai frumoasă şi mai interesantă, ce se întinde pe circa cinci hectare. Zona a fost numită, într-o perioadă, Cheturi, probabil o referire la dealul din care s-au desprins, potrivit turismzalau.ro

Ansamblu neregulat de stânci poartă numele de: "Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul", cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”, formate prin acțiunea aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), a apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări).

„În partea cea mai vestică a grădinii, mai mari, separate una de alta, sunt două stânci gemene. Sunt Zmeul şi Zmeoaica. Se spunea că aceste pietroaie se opreau zmeii să se odihnească atunci când mergeau după sare la Dej”, spune Alexandru Moşuţ, fost profesor de matematică şi un împătimit cunoscător al istoriei locale, potrivit Adevărul.ro.

O altă legendă spune că zona era casa unor zmei care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele şi l-a aruncat sus pe cer. Ceilalţi zmei au venit să îl ajute, dar au fost orbiţi de strălucirea neaşteptată. În acelaşi timp, una dintre fetele eliberate a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformaţi în stane de piatră.

De Grădina Zmeilor se leagă şi o altă legendă, a fetei Cătanii. ”La noi, cătane li se spune la femeile mai rele - li se spune aşa pentru că sunt autoritare şi au pretenţii de comandant. Legenda spune că, o astfel de femeia avea o fată, care s-a îndrăgostit, împotriva voinţei mamei sale, de un soldat. Cum fata nu a renunţat la iubirea pentru tânărul militar, mama - cătană a blestemat-o să se transforme în stană de piatră”, povesteşte profesorul. Stânca - spune localnicul - putea fi văzute între celelalte stânci din rezervaţie până în urmă cu câţiva ani, când a fost doborâtă de procesele erozionale.

”Mai sunt şi alte legende născute acolo, în grădină. Îmi amintesc de una, pe care mi-a spus-o în anii 70 un cioban, care povestea că pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau şiroaie de apă roşiatică. Li se spuneau ”Sângele ţigănaşului frumos”. Se pare că un tânăr ţigan s-ar fi împuşcat acolo cu o armă găsită în vechea mine. Fugea, pare-se, de poliţie şi, decât să fie prins, a preferat să îşi ia viaţa”, precizează el.

Comenteaza