O viaţă trăită cu şi din pasiune: cum se ajunge de la un câine la o bancă de material seminal canin GALERIE FOTO

Unii mor visând că într-o zi îşi vor putea urma pasiunea. Nu şi el. El şi-a construit întreaga viaţă în jurul celui mai de preţ hobby al său: chinologia.

Are 38 de ani, îl cheamă Raul Pop, este căsătorit şi are două fetiţe adorabile, ambele blonde, una cu ochii verzi, alta cu ochii albaştri. Doctor în obstetrică şi andrologie veterinară, este medic veterinar şi cadru didactic la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, unde predă reproducţia, obstetrica şi ginecologia veterinară. Cariera sa a început imediat după terminarea cursurilor facultăţii, întâi ca preparator universitar, iar apoi ca asistent universitar, în prezent fiind şef de lucrări.

Este întruchiparea visului oricărui părinte: la mai puţin de 40 de ani are o familie împlinită şi o carieră de invidiat. Şi totuşi, nu aceste aspecte îl scot din anonimat, nu aceste realizări îl fac un om de succes. Ceea ce-l scoate din tipare este modul în care şi-a împletit toată viaţa în jurul pasiunii sale: chinologia. A ajuns de la a îndrăgi câinii la a-i studia, a-i creşte şi a participa cu ei la diverse competiţii canine naţionale şi internaţionale. Şi ambiţiile sale nu se opresc aici. 

Basset Hound, dragoste la prima vedere

I-a iubit încă din copilărie, de la primul contact cu câinii de rasă comună din curtea bunicilor. De-a lungul timpului a avut mai mulţi, de rase diferite, însă odată ajuns la vârsta studenţiei s-a îndrăgostit iremediabil de cei din rasa Basset Hound, nişte câini caraghioşi, "cu o oarecare doză de umor în ei". Prima interacţiune cu ei a avut-o în primul an de facultate, iar momentul acelei întâlniri i-a rămas adânc înrădăcinat în minte.

"Eram student în anul I la Medicină Veterinară şi aveam un coleg din Budapesta care a venit aici la studii. A stat parcă un an de zile aici. Şi el avea tot un Basset Hound şi a venit cu un mascul, un puiuţ. L-am văzut, mi-a plăcut şi îmi doream foarte mult să-l cresc şi în anul şase m-am şi apucat de treabă foarte serios", relatează Raul Pop.

Nu e greu să-ţi dai seama ce rol joacă aceşti câini în viaţa sa. De fiecare dată când vorbeşte despre ei fizionomia i se schimbă complet. Tonul i se modifică, vocea îi devine mai caldă, pe faţă îi răsare un zâmbet, i se încreţesc cutele din jurul ochilor, iar în privire îi apare o sclipire aparte, pe de o parte jucăuşă, pe de altă parte afectuoasă. Probabil ar putea povesti ore întregi despre istoria lor, cum a apărut rasa, care le sunt trăsăturile specifice, ce-i diferenţiază de celelalte rase. Are mereu tendinţa să se îndrepte spre pagina de Facebook, unde are albume întregi pline cu imagini cu câini, majoritatea Basset Hound. De fapt, imaginile de pe profilul său de Facebook sunt fie cu ei, fie cu cele două fiice ale sale.

"Am fost pasionat întotdeauna de ei, e un câine cu o istorie interesantă. E o rasă cu origini franceze, dar dezvoltată în Anglia, pe care au dezvoltat-o mai departe foarte mult americanii, cu o poveste extraordinară dedicată în Australia. Este o rasă cosmopolită cu origini şi cu influenţe care oarecum are ceva din parfumul anilor 1700-1800-1900, are ceva aristrocratic în ea. În plus sunt nişte câini care îţi alungă aşa o oarecare stare de monotonie pentru că au o oarecare doză de umor în ei, aşa, cu picioarele alea scurte şi cu expresia lor, au ceva special. E o rasă destul de rară în ţările din Est din Europa. În SUA, în Anglia, în ţările nordice ale Europei, în ţările din emisfera sudică a Europei, în Noua Zeelandă este o cultură chinologică mai dezvoltată şi ceva mai veche", explică el.

De la un câine la 20

Aşa cum şi-a pus în plan, primul câine l-a avut după finalizarea celui de-al şaselea an de facultate, era o căţelusă pe nume Diabolique Stress. "Era ceva aparte", spune surâzând. De atunci şi până acum au trecut 15 ani, iar între timp lucrurile au evoluat chiar mai mult decât se aştepta. A ajuns ca în prezent să crească nu mai puţin de 20.

"Fiind şi veterinar şi având pasiunea asta pentru breeding şi ceva cunoştinţe de genetică, de creştere, toate astea se leagă. Iniţial mă gândeam că o să am unu-doi câini şi o să-i ţin doar pentru amuzamentul meu personal, ca şi câini de companie, ca şi pet. Întotdeauna am avut o pasiune de a dezvolta lucrurile şi pornind de aici am vrut să le îmbunătăţesc calităţile, morfologia, rezistenţa la boli, obiective pe care le are fiecare crescător de câine. În momentul de faţă am o canisă cu douăzeci de căţei adulţi", explică el.

Îi creşte acasă, în Baciu, unde are norocul să deţină o curte uriaşă, de 2000m2. Câinii sunt răsfăţaţi, sunt ţinuţi în condiţii de lux. Curtea e împărţită în două şi beneficiază de toate facilităţile necesare: are canisă, curte de fătare etc.

Puii îi mai vinde, în acest fel acoperindu-şi o parte din costurile de întreţinere, pe de o parte, iar pe de cealaltă făcând o bucurie altor familii, însă oricâte oferte ar avea, nu s-ar despărţi pentru nimic în lume de câinii adulţi. După cum explică, se ataşează prea tare de ei.

"O parte din pui se vând, majoritatea puilor rămân acasă. Aproape 60% merg la crescători. Cel mai scump a fost 2200 de euro. Câini campioni nu vând, am avut oferte, dar eu nu o văd ca şi pe-o afacere, este un hobby care îmi pune la încercare cunoştinţele, gândirea. Îl fac după timpul meu de lucru şi le face bine şi familiei, şi copiii sunt încântaţi. Nu cred că aş vinde vreodată câini mari, campioni, pentru că te ataşezi, nu aş putea", precizează Pop.

Dedicarea atrage după sine succesul: partide de vânătoare, expoziţii şi competiţii canine

Până în 2004, participa cu ei la partide de vânătoare, pentru a le păstra instinctul, fiind totuşi o rasă de copoi, însă încet a renunţat, acum făcându-le doar antrenamente pe urmă trasată. E mai eficient şi ca şi timp şi ca şi costuri.

Nu se mulţumeşte însă doar să-i ţină, merge cu ei la diverse expoziţii canine, atât în ţară, cât şi în străinătate. Nu prea multe, ce-i drept: undeva la cinci-şase pe an, două-trei în România, plus campionatele mari din afară. De altfel şi costurile de participare sunt piperate: pentru a participa la o competiţie în afara graniţelor trebuie să scoată din buzunar în jur de 1500 de euro.

"Mergem la Campionatul Mondial, Campionatul European şi de obicei la Crufts, este Campionatul Internaţional al Angliei, este printre cele mai mari expoziţii din lume, are loc în prima săptămână din luna martie a fiecărui an la Birmingham şi nu poţi să te înscrii efectiv, ci trebuie să-ţi califici câinii pentru expoziţie, e mai de elită aşa. Şi anul viitor mergem cu cinci câini, cel mai probabil. Să vedem care intră. Sunt câteva expoziţii, câte una pe fiecare ţară, pe care trebuie să le câştigi pentru a te califica sau poţi să câştigi expoziţii în ţara de origine a rasei, în Anglia de exeplu. O parte din câini i-am calificat câştigând expoziţiile de club în Anglia", precizează Raul Pop.

Deşi pentru cei neavizaţi expoziţiile canine pot părea "o joacă", au nişte reguli foarte stricte şi se desfăşoară după cele mai înalte standarde, existând chiar şi un regulament oficial. Sunt două tipuri de competiţii, cele de frumuseţe, old-breed, unde participă toate rasele, şi cele de club, dedicate câinilor din aceeaşi rasă sau din rase înrudite. Jurizarea se face în funcţie de morfologia fiecărei rase. De asemenea, expoziţiile se desfăşoară pe clase, în total fiind nouă: baby (3-6 luni), puppy (6-9 luni), juniori (9-18 luni), intermediară (15-24 luni), deschisă, muncă, campioni (peste 15 luni), veterani (peste 8 ani) şi derby (numai pentru câinii născuţi în anul precedent desfăşurării expoziţiei Derby).

Raul Pop nu se laudă cu reuşitele sale, deşi în cei 15 ani de când îi creşte a adunat câteva distincţii şi trofee, le aminteşte doar pe cele mai importante: "n-am câştigat multe titluri, cel mai bun o fost când am câştigat două clase la Campionatul Naţional de club în Anglia, chiar anul trecut", spune el.

„Probabil cel mai valoros mascul la momentul de faţă este Tino, iar cea mai valoroasă femelă este Kenya, are o culoare foarte foarte rară", adaugă Raul Pop în timp ce arată spre pozele de pe Facebook.

Planuri de viitor ambiţioase: bancă de material seminal canin şi centru de înseminare artificială

Pe plan profesional, pe lângă cursurile de reproducţie pe care le predă, activează şi ca medic veterinar, veşnic la dispoziţia clienţilor. Indiferent că e zi sau noapte, că plouă sau fulgeră, că e Crăciun sau ziua sa de naştere, dacă cineva are nevoie de serviciile lui lasă totul deoparte şi se duce să-i ofere ajutor: „face parte din profesia mea. Obstetrica nu ţine cont de ore, poate să apară în orice moment, dacă intră în travaliu la 12 noaptea nu poate aştepta până a doua zi ca să vin, trebuie să merg atunci".

Pasiunea şi dedicarea sa pentru chinologie nu se opreşte aici. Pe viitor plănuieşte să-şi aprofundeze cunoştinţele şi cercetările în domeniu şi să deschidă o bancă privată de material seminal pentru câini şi un centru de înseminare artificială la Cluj, exclusiv pentru căţeii de rasă.

„Chinologia s-a dezvoltat foarte foarte mult în ultimii 20-30 de ani, practic acest serviciu a devenit o necesitate. Ţinând cont că de multe ori sunt distanţe foarte mari, proprietarilor le e mai uşor să comande material seminal de la un anumit mascul cu anumite calităţi, material seminal care poate veni în stare congelată, şi care poate fi păstrat pe termen nelimitat, sau în stare refrigerată, pe care îl poţi folosi în termen de 10 zile maxim pentru a uni femelele pe care ei doresc să le fertilizeze. Atunci practic cu o astfel de bancă reducem foarte mult costurile, disconfortul provocat de călătoriile lungi şi aşa mai departe. Plus că se pierd zilele de lucru, mulţi dintre ei au şi altfel de activităţi, nu trăiesc din chestia asta, e ca un hobby", a specificat el.

Speră ca proiectul să se realizeze cam într-un an şi jumătate, însă costul investiţiei ar fi unul ridicat, din estimările sale ar ajunge undeva la 150.000 de euro. Nu a dorit să intre în amănunte legate de forma de finanţare, însă a lăsat să se înţeleagă că banii ar veni din buzunarul propriu.

"Va fi o investiţie mare, ar trebui căutat un spaţiu, avem câteva idei vizavi de acest lucru şi probabil într-un an, un an şi jumătate îl vom realiza. Probabil ar fi o investiţie de 150.000 de euro. Pentru a accesa fonduri europene probabil că ar trebui să localizez această investiţie în mediul rural, ceea ce nu ar fi avantajos vizavi de obiectul de activitate, în mediul urban acest lucru e imposibil, aşa că probabil va trebui să rezolv eu această problemă. Mai sunt câteva detalii de pus la punct, dar aceasta este ideea şi probabil se va realiza într-un an jumătate", a adăugat el.