Obiceiuri de Crăciun: ”Butea feciorilor” - obicei vechi de 400 de ani
Etnograful Petruţa Pop spune că, din păcate, în timp, multe dintre obiceiurile tradiţionale de Crăciun s-au pierdut în judeţul Alba ca de altfel şi în alte zone din ţară, iar în prezent doar în câteva sate se mai păstrează astfel de tradiţii populare.
De asemenea, atât tradiţiile cât şi modul în care sunt sărbătorite Crăciunul şi Anul Nou s-au schimbat.
Şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Alba, Dana Zecheru, spune că instituţia deţine un fond arhivistic important cu evocări despre sărbătorile de iarnă şi modul în care erau sărbătorite în diferite localităţi din Alba în anii 1938 şi 1943.
"Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Alba deţine două dosare deosebit de interesante legate de această perioadă a sărbătorilor de iarnă. Sunt păstrate lucrări de control ale elevilor la Religie din 1938 şi din 1943. În evocările din 1939, elevii din zona Cugirului descriu obiceiurile de iarnă şi ce este foarte important pentru cercetarea etnografică redau textele unor colinde care se cântau în perioada respectivă. Se spune cum mergeau iniţial cetele de copii mici de opt - zece ani, urmau apoi adolescenţii ca în final pe seară să meargă oamenii în toată firea la colindat. Se colinda tot satul şi bineînţeles se începea cu casele oamenilor notabili, cei care aveau bani sau cu casele preotului, învăţătorului sau şefului de post", spune Dana Zecheru.
Merele şi nucile înlocuite cu ciocolată şi bani
Chiar dacă în unele sate copiii păstrează obiceiul colindatului şi în Ajunul Crăciunului merg din casă în casă vestind Naşterea Domnului, pretenţiile acestora s-au schimbat astfel încât nu mai aşteaptă mere, nuci şi covrigi, ci batoane de ciocolată sau bani.
Într-una dintre lucrările de control păstrate la Arhivele din Alba, Ioan Laiş, un elev în clasa a III-a de gimnaziu (acum clasa a VII-a) din zona Cugirului, povesteşte în anul 1938 despre obiceiul "pizărăilor", aşa cum sunt denumite bunătăţile pe care le strângeau copiii care mergeau la colindat.
"În dimineaţa zilei de 24 decembrie pornesc copiii după pizărăi colaci, bomboane sau mere (...) Mai mare ţi-e dragul ca să vezi cum se trântesc ca să ajungă care de care mai nainte să ia mai mult şi să îşi umplă străicuţa şi să fugă acasă", povestea elevul în lucrarea sa de control.
Tot în anul 1938 despre acest obicei vorbeşte într-o lucrare de control păstrată ca document de arhivă şi elevul Gherman Drăghici din Sebeş.
"În dimineaţa de ajun străzile sunt pline de copii care se socotesc cine să intre întâi la nenea Doroftei că acela e un bogătan mare şi le dă multe nuci. Se aude zicând dintr-o dată: «Neaţa, neaţa la moş Crăciun/ Noi ieşim deici, Dumnezeu întră aici». Aveau şi o zicală pentru gazdele care nu îi primeau: «Dacă nu ne daţi colindeţ/ Să vă moară porcul în coteţ/ Şi mâţa de-ngheţ»", povestea elevul.
Potrivit acestuia, colindul este continuat după ce se întunecă de flăcăi care colindă fetele de măritat, iar în dimineaţa de Crăciun întreaga comunitate merge la biserică unde "aglomeraţia e foarte mare".
Din cauza războiului, obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun s-au pierdut
În perioada celui de-al doilea război mondial tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun specifice satelor din Alba sunt afectate de perioada grea prin care trecea ţara, dar şi de faptul că în multe comunităţi existau tineri care muriseră pe front.
"În documentele de arhivă din 1943 observăm că lucrările de control nu mai prezintă textele colindelor şi se poate descoperi sub influenţa vremilor care erau atunci o adevărată tristeţe pentru că toţi copiii vorbesc despre situaţia grea în care se găsea satul, situaţia grea cauzată de faptul că oamenii erau plecaţi la război. Din cauza faptului că o parte fuseseră ucişi sau veniseră acasă grav răniţi nu mai este acest ton de bucurie care se simţea din evocările din anii precedenţi, înaintea războiului. Sunt redate însă obiceiurile pe care încercau să le păstreze cei care rămăseseră acasă, în special bătrânii şi copiii", spune şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Alba, Dana Zecheru.
În 1943, un elev din zona Cugirului povesteşte despre "timpurile grele" în care se afla satul românesc şi povesteşte că, din cauza războiului, obiceiurile şi tradiţiile satului s-au pierdut.
"Prin timpuri mai vechi erau şi la noi în sat mai multe obiceiuri şi le păstram ca datini sfinte. Aceste obiceiuri erau şi foarte frumoase de aceea abia aşteptam să vină sărbătorile şi să nu se mai termine, că în timpul sărbătorii Crăciunului peste tot era numai voie bună. Aceste obiceiuri s-au mai pierdut şi au început să se uite mai ales acum în ultimii ani când au început aceste timpuri grele şi ţările se găsesc aproape toate în războiu, când floarea satului este dusă pe front, mulţi dintre ei şi-au dat viaţa sau au rămas chilavi (n.r. infirmi)", povestea copilul în lucrarea de control devenită document de arhivă.
