Obiceiuri și tradiții de Crăciun. Cum sărbătoresc românii ziua Nașterii Domnului

Ziua Nașterii Mântuitorului este o sărbătoare cu o puternică semnificație pentru lumea creștină. În satele românești unde tradiția se mai păstrează, femeile și bărbații încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare. 

Bărbații își fac ordine în curte, curăță grajdurile, iar femeile își curăță casele și pregătesc mâncare tradițională specifică Crăciunului: cozonaci, colaci, sarmale și alte bunătăți românești. Așa încep sărbătorile de iarnă pentru multe gospodării de la țară, cu pregătirea casei pentru marele eveniment ce urmează, Nașterea Domnului. 

E vremea colindelor

Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători în toate satele din țară încep să răsune vocile colindătorilor. Acesta este cel mai important obicei românesc de Crăciun.  Grupuri de copii sau femei și bărbați merg din casă în casă și duc vestea Nașterii Mântuitorului prin colindele lor. După ce colindă, ei sunt răsplătiți la fiecare casă cu diferite bunătăți. Colindătorii sunt primiți cu bucurie deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper. Mai apoi gazdele le oferă nuci, mere, colaci și, mai recent chiar bani.

În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă, iar apoi cu tot cu gazdele care i-au ospătat să continue colindatul. Postul Crăciunului a luat sfârșit, astfel fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în casele românești. 

Tradiția populară spune că este un semn rău dacă gazda refuză să-i primească pe colindători sau dacă ușa casei lor este încuiată, gestul lor va fi pedepsit de Dumnezeu.

Crăciunul este o sărbătoare importantă și în zona Moldovei. Toate activitățile ce au loc în ziua Ajunului se trag de fapt de la un ritual străvechi pentru protecția animalelor, a livezilor și a gospodăriei. De aceea, femeile fac curat în toată casa și pregătesc colaci, iar bărbații au grijă să înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în această zi, femeile coc un colac de forma cifrei 8, care în primăvară urmează să fie afumat și pus între coarnele boilor ce ară pământul. În Ajun, femeile pregătesc masa de Crăciun, care trebuie să conțină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte.

În Bucovina se crede că toate colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară, iar satul să fie curat în noaptea de Crăciun. În Ialomița, cetele de colindători cutreieră ulițele satelor și gospodăriile țărănești, făcând tradiționalele urări. Adevăratul colindat se desfășoară în seara și noaptea de Crăciun. Colindătorii se adună în cete și își aleg un conducător numit de obicei „vătaf” sau „jude”. Colindătorilor propriu-ziși li se alătură câțiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci și traiste, darurile primite.

Tradițiile de Crăciun în Ardeal

Obiceiurile străvechi sunt  respectate și astăzi  în multe sate din Transilvania.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii, iar în unele locuri până la răsărit, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moș-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindișul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun.

În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc pițerei sau pizerei. Potrivit credinţei populare, ei sunt purtători de noroc şi fericire. Colindele copiilor sunt scurte şi au menirea de a ura belşug gazdelor care îi aşteaptă cu mesele întinse.

În Ardeal, sărbătorile de Crăciun începeau de la Sfântul Nicolae (6 decembrie), când fetele se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou pentru a doua zi. Doar la ora nouă seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat.

Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: „Rod în cucuruzi!”.

Obiceiul împodobirii bradului

Una dintre cele mai frumoase tradiții a sărbătorilor de iarnă este împodobirea bradului. În Ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobi în casă sau în curte un brad cu diferite globuri, cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane. Până să ajungă bomboanele învelite în staniol sau hârtie colorată, pomii de Crăciun erau împodobiți cu mere, nuci sau tot felul de figurine din hârtie.

„Saloanele“ au intrat în modă la mijlocul anilor 1800. „Saloanele“ (bomboanele de pom) cu care împodobim bradul de Crăciun se află pe lista produselor Hungarikum. Adică produsele înregistrate ca mărci tradiţionale maghiare. Numele vine de la „szaloncukor”. Vorbim de acele bomboane de ciocolată care sunt împachetate în staniol sau hârtie lucioasă şi colorată. Varianta maghiară provine din germanul „salonzuckerl”.

Aceste dulciuri provin din Franţa secolului al XIV-lea, ele ajungând apoi să fie făcute de meşteri cofetari germani. Menționăm că la începutul secoului XIX aceste bomboane îmbrăcate în ciocolată ajung în Ungaria, acolo unde au fost utilizate pentru prima dată la împodobirea brazilor de Crăciun.