Pericolul de sub gheață! Încălzirea globală readuce la viață viruși și bacterii din preistorie. Specialiștii sunt în alertă

Pericolul de sub gheață! Încălzirea globală readuce la viață viruși și bacterii din preistorie. Specialiștii sunt în alertă
| Foto: CNN

Temperaturile tot mai ridicate din Arctica dezgheață permafrostul din regiune, fenomen ce poate provoca reapariția unor viruși aflați zeci de mii de ani în stare latentă sub gheață.

În timp ce o pandemie declanșată de o boală din trecutul îndepărtat sună ca un scenariu de film SF, oamenii de știință avertizează că riscurile, deși scăzute, sunt subapreciate.

Mai mult, în timpul dezghețurilor pot fi eliberate deșeuri chimice și radioactive care datează din timpul Războiului Rece, care au potențialul de a dăuna vieții sălbatice și de a perturba ecosistemele.

„Se întâmplă multe lucruri îngrijorătoare cu permafrostul și acest lucru arată cu adevărat de ce este super important să păstrăm cât mai mult permafrost înghețat posibil”, a declarat Kimberley Miner, cercetător în domeniul climei la NASA Jet Propulsion Laboratory din cadrul California Institute of Technology din Pasadena, California.

Motivul pentru care permafrostul este un bun mediu de stocare nu este doar faptul că este rece. Este un mediu lipsit de oxigen în care lumina nu pătrunde. Dar temperaturile actuale din Arctica se încălzesc de patru ori mai repede decât în restul planetei, slăbind stratul superior de permafrost din regiune.

Pentru a înțelege mai bine riscurile pe care le prezintă virușii înghețați, Jean-Michel Claverie, profesor emerit de medicină și genomică la Facultatea de Medicină a Universității Aix-Marseille din Marsilia, Franța, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian pentru a vedea dacă particulele virale conținute sunt încă infecțioase. El este în căutarea a ceea ce el descrie ca fiind „virusuri zombi” – și a găsit câteva, scrie CNN.

În 2014, el a reușit să reînvie un virus pe care el și echipa sa l-au izolat din permafrost, făcându-l infecțios pentru prima dată în 30.000 de ani, prin inserarea lui în celule cultivate. Din motive de siguranță, el a ales să studieze un virus care putea viza doar amibele unicelulare, nu animalele sau oamenii.

El a repetat isprava în 2015, izolând un alt tip de virus care a vizat și amibe. Și în cea mai recentă cercetare, publicată pe 18 februarie în jurnalul Viruses , Claverie și echipa sa au izolat mai multe tulpini de virus antic din mai multe mostre de permafrost prelevate din șapte locuri diferite din Siberia și au arătat că fiecare ar putea infecta celulele de amibe cultivate.

Cele mai recente tulpini reprezintă cinci noi familii de viruși, pe lângă cele două pe care le reînviase anterior. Cel mai vechi avea aproape 48.500 de ani, bazat pe datarea cu radiocarbon a solului, și provenea dintr-o probă de pământ luată dintr-un lac subteran aflat la 16 metri (52 picioare) sub suprafață. Cele mai tinere mostre, găsite în conținutul stomacului și în blana rămășițelor unui mamut lânos, aveau o vechime de 27.000 de ani.

Faptul că virușii care infectează amibele sunt încă infecțioși după atât de mult timp este un indiciu al unei probleme potențial mai mari, a declarat Claverie. El se teme că oamenii privesc cercetările sale ca pe o curiozitate științifică și nu percep perspectiva revenirii la viață a virușilor străvechi ca pe o amenințare serioasă la adresa sănătății publice.

„Noi considerăm acești viruși care infectează amibele ca fiind surogate pentru toți ceilalți viruși posibili care s-ar putea afla în permafrost”, a declarat Claverie pentru CNN.

„Vedem urmele multor, multor, multor, multor alți viruși”, a adăugat el. „Deci știm că sunt acolo. Nu știm cu siguranță că sunt încă în viață. Dar raționamentul nostru este că, dacă virusurile amibelor sunt încă în viață, nu există niciun motiv pentru care celelalte virusuri să nu fie încă în viață și să fie capabile să își infecteze propriile gazde”.

O mostră de plămâni de la corpul unei femei exhumate în 1997 din permafrostul unui sat din Peninsula Seward din Alaska conținea material genomic al tulpinii de gripă responsabilă de pandemia din 1918. În 2012, oamenii de știință au confirmat că rămășițele mumificate în vârstă de 300 de ani ale unei femei îngropate în Siberia conțineau semnăturile genetice ale virusului care provoacă variola.

O epidemie de antrax în Siberia, care a afectat zeci de oameni și peste 2.000 de reni între iulie și august în 2016, a fost, de asemenea, legată de dezghețarea mai adâncă a permafrostului în timpul verilor excepțional de calde, permițând sporilor vechi de Bacillus anthracis să reapară din vechile cimitire sau din cadavrele de animale.

Comenteaza