Foto Poiana fără seamăn din Apuseni. Este la 100 de km de Cluj

Poiana Ponor este situată în partea central-vestică a Parcului Natural Apuseni. Unică și surpinzătoare prin particularitățile sale, poiana oferă un cadru spectaculos indiferent de anotimp.

Ea dispune de un statut aparte, începând din anul 2003 când, a fost declarată zona de conservare specială a diversităţii biologice.

Potrivit parcapuseni.ro, este o depresiune închisă de jur împrejur de culmi înalte, parţial împădurite. Faptul cel mai remarcabil în aceasta poiană este sistemul de pierdere al apei, care se face în patul râului prin sorburi. La ape scăzute sunt 2 sorburi în funcţiune.

La ape mari, determinate de ploi persistente sau de topirea zăpezii, sorburile acestea nu mai pot drena întreaga cantitate de apa care se acumulează depăşind patul normal al râului. Pe măsură ce apa creşte şi inundă zone de obicei uscate, intră în funcţiune noi sorburi.

Când nici acestea nu mai pot drena apa, întreaga poiană este ocupată de apele unui lac întins. Apele suplimentare ale lacului se deversează prin partea de nord-vest a poienii peste un prag stâncos dând naştere unui torent violent de suprafaţă care curge spre Valea Cetăţilor.

Râul care străbate poiana provine din Izbucul Ponor, situat la baza unui abrupt stâncos. Izbucul este deosebit de spectaculos, constituindu-se dintr-un mic lac la intrare care este alimentat printr-un sifon. Apa izbucului provine din Şesul Padiş, respectiv din pierderile prin ponoare ale Văii Trânghieştilor, Gârjoaba, şi altele.

De la izbuc, râul are un mic sector cu pat înclinat, după care coteşte brusc spre dreapta şi trece la un curs domol, meandrat, străbătând poiana plată, uşor înclinată, pe o distanţă de 240 m, pentru a se pierde în sistemul de sorburi. Deasupra sorburilor, un perete calcaros în care sunt săpate câteva peşteri întregeşte farmecul poienii.

Poiana Ponor este singura polie din România, îndeplinind dubla condiţie de a avea atât alimentarea cât şi drenajul subteran pe canale carstice.