Povestea emoționantă a Ioanei, copilul adoptat care și-a găsit mama biologică după 20 de ani, pe Facebook: „Ne-am întâlnit la Cluj"

La vârsta de 26 de ani, Ioana Szántó, o tânără din Sfântu Gheorghe, își dedică viața sprijinirii copiilor abandonați, conștientă de impactul profund pe care l-a avut adopția asupra ei. Aceasta, însă, nu este doar o misiune profesională pentru Ioana, ci și o poveste personală puternică, marcată de o căutare emoționantă a propriilor părinți biologici.

Adoptată la cinci luni de o familie din Sfântu Gheorghe, după ce a fost abandonată la naștere într-o maternitate din Timișoara, Ioana a simțit că o parte din identitatea sa lipsea. La 20 de ani, cu furia și amărăciunea topite de trecerea timpului, și-a luat inima în dinți și a pornit pe urmele familiei biologice. Motivată de dorința de a înțelege mai bine trecutul, Ioana a decis să caute răspunsuri.

Prima ei încercare de a-și găsi părinții biologici s-a soldat cu eșec, însă câțiva ani mai târziu, curiozitatea a învins din nou, iar Ioana a reluat căutările. A bătut la ușa Direcției de Protecție a Copilului și a cerut ajutor pentru a-și găsi mama biologică. Procesul a fost lung, dar, într-un moment neașteptat, a găsit ceea ce căuta: o pagină de Facebook care îi lega familia biologică de Germania. După multe căutări și gânduri, Ioana i-a trimis mamei biologice un mesaj de ziua ei, însoțit de fotografii din viața ei.

Reacția a fost surprinzătoare: mama biologică a răspuns cu entuziasm și chiar a promis să ia legătura și cu tatăl ei biologic. Cei doi au fost deschiși și calzi, dar nu insistenți, iar această apropiere a condus la o întâlnire emoționantă în Cluj, unde Ioana și-a întâlnit, pentru prima dată față în față, mama biologică.

„A fost o senzație ciudată să stai față în față cu femeia care ți-a dat viață și care apoi a renunțat la tine. Am fost mai emoționată decât înaintea oricărei întâlniri. Nu știam la ce să mă aștept, aveam sentimente ciudate în suflet. Acestea s-au risipit imediat ce ne-am întâlnit. M-a așteptat în centrul orașului; când am văzut-o, am știut imediat că este ea. Zâmbea, iar când m-am apropiat de ea, m-a pupat și m-a îmbrățișat. Ne-am așezat într-o cafenea și am vorbit mult, despre diverse subiecte. Am constatat că vivacitatea mea i-o datorez, vorbea mult, la fel ca mine. A adus și un cadou, o pereche de cercei din aur, pe care îi port adesea. Sunt frumoși și discreți.

Nu a trebuit să o întreb nimic, mi-a povestit ea. Am aflat cât a suferit înainte să vin pe lume și că și-a dat seama că este însărcinată doar atunci când am început să mișc. A spus că nu a avut niciodată menstruație regulată, așa că nu și-a dat seama de starea ei. De asemenea, a ieșit la iveală că sunt un copil născut din dragoste, însă tatăl meu biologic avea o familie atunci când ei doi s-au îndrăgostit. A vorbit și despre faptul că are doi frați, iar bunica mea biologică are șapte dar, în ciuda dimensiunii mari a familiei, nu a fost nimeni care să mă primească. Familia din partea mamei era una cu soartă grea, majoritatea erau săraci, fără condiții adecvate pentru un bebeluș. Oameni simpli, care se întrețin prin muncă manuală, nimeni nu a învățat în familie. Ea susținea că acesta a fost motivul pentru care a decis să renunțe la mine – nu ar fi putut să mă crească în astfel de condiții”, a povestit Ioana pentru totuldespremame.ro.

Ioana a înțeles că viața ei nu ar fi putut fi alta. În ciuda unei copilării în care se confrunta cu sentimente de rușine și izolare din cauza adopției, susținerea necondiționată a părinților adoptivi i-a oferit siguranță și dragoste. Povestea ei a devenit, astfel, o sursă de inspirație pentru cei care se confruntă cu provocările adopției, fie ei părinți sau copii.

„Nu a fost ușor să accept că nu am fost dorită”, spune Ioana, însă prin perseverență și iertare, a reușit să-și împace trecutul și să își găsească rădăcinile.

„Dragostea m-a transformat dintr-un copil abandonat într-un suflet înfloritor”, concluzionează ea, reflectând asupra unui parcurs de viață care, deși marcat de abandon, a fost definit de speranță, acceptare și o puternică dorință de a-i ajuta pe alții.