Povestea primelor studente din Cluj

Biblioteca Centrala Universitara “Lucian Blaga” (BCU) a făcut o prezentare a primelor 4 studente de la Univeristatea din Cluj.

Analele universitare clujene consemnează în 1897 numele primei studente înscrise la Universitatea din Cluj: Weisz Margit (Margareta), absolventă a Colegiului Reformat din Cluj, înscrisă la Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, specializarea matematică, se arată într-un articol publicat pe site-ul BCU. 

„Îndrăzneala" ei este cu atât mai mare, cu cât în Imperiul Austro-Ungar numai din 1895 s-a permis înscrierea fetelor la universităţi (şi numai la facultăţile de ştiinţele naturii şi de medicină...)

Din păcate, nu s-a păstrat un portret al tinerei studente la matematică şi nu cunoaştem nici cariera ei ulterioară. Aceleaşi surse menţionează că - după îndelungate rugăminţi - s-a lăsat convinsă de colegii ei să participe la Cercul Studenţilor, însă timiditatea a împiedicat-o să se implice activ în activităţile asociaţiei ştiinţifice.

Numele studentei Weisz Margit a fost probabil uitat, iar exemplul ei nu a fost urmat decât în 1906, când s-au înscris trei studente la Universitatea din Cluj. În acest caz avem norocul de a dispune de un articol de presă din 1959, în care ele au povestit despre studenţimea şi despre cariera lor.

Cele trei studente înscrise au fost Katz Rózsi (Rozalia), care din păcate a murit tânără, pe patul de lăuzie, după absolvire, armeanca Fugulján Kata (1888-1969), înscrisă la Facultatea de Medicină, şi Paull Aranka (Aurelia) (1889-1969), înscrisă la Facultatea de Ştiinţele Naturii, secţia geografie.

Paull Aranka a povestit cum cele trei fete au intrat împreună pentru prima dată în clădirea universităţii, cu inima cât un purice, căci se hotărâseră să se înscrie „aşa cum o fac şi băieţii" - adică singure, fără părinţi. Tânăra studentă la geografie l-a avut drept mentor pe un renumitul geograf, profesorul Cholnoky Jenő, care, în mod solemn, a condus-o în prima bancă şi i-a rezervat locul, declarând că nimeni altcineva nu mai are dreptul să stea acolo, după care i-a rugat pe studenţi să se prezinte fiecare „coleguţei". Colegii s-au întrecut în galanterii, fiecare căutând să mai adauge ceva politicos în faţa noii colege. După absolvire (1911), Paull Aranka a rămas la catedră în calitate de asistent universitar până în 1919, după care şi-a continuat activitatea ca profesoară de geografie la Colegiul Marianum.

Fugulján Katalin îşi aminteşte cum se uitau la ele cetăţenii Clujului, uneori fiind chiar arătate cu degetul (desigur, dezaprobator...): „Uită-te la alea, sunt studente!" Cu toate acestea, ea nu s-a lăsat descurajată şi s-a implicat inclusiv în activităţile cercului studenţesc, prin conferinţe şi publicarea de studii. Astfel, după absolvire şi angajarea la Clinica de Oftalmologie, a lucrat şi ea pe post de asistent universitar la Facultatea de Medicină şi Chirurgie până în 1920.

Totuşi, încet-încet, exemplul studentelor „a prins" - în perioada interbelică, Biblioteca Universitară rezerva deja în sala mare de lectură locuri pentru cititoare-studente (locurile din spate, din faţa geamului).