Prima bicicletă a apărut pe străzile Clujului în jurul anului 1881. Cum s-a dezvoltat ciclismul în oraș

Prima bicicletă a apărut pe străzile Clujului în jurul anului 1881, dar autoritățile și comunitatea au privit-o cu oarecare reticență. Cu toate acestea, a crescut treptat și numărul fanilor care au conștientizat faptul că trebuiau să se grupeze pentru a face posibilă popularizarea ciclismului și pentru a aduna laolaltă iubitorii acestui sport.

Ca urmare, în cadrul Clubului Atletic Clujean, primul club atletic al orașului, fondat în 1884, s-a constituit, în 1887, cercul de ciclism. O prevedere importantă a regulamentului era aceea care stipula că după învățarea mersului pe bicicletă, înainte de ieșirea în spațiul public, să se dea un examen. Apoi, în cadrul clubului se organizau și cursuri de inițiere în ciclism. Primul loc de antrenamente pentru membrii clubului a fost Parcul Central, între orele 5.30 și 6.30 dimineața, cei care participau la antrenament fiind obligați să poarte echipament și șapcă, ca semn distinctiv.

Între membrii societății se numărau cetățeni renumiți ai Clujului, profesori, profesori universitari, comercianți, funcționari, precum: profesorul universitar Istvánffy Gyula, aflat în legătură cu societăți de ciclism din întreaga Europă, Stampa Keresztély, a cărui cofetărie devenise loc de întâlnire a membrilor cercului de ciclism și care procura doritorilor biciclete de la Budapesta, fiind și primul deținător al unei biciclete „în tandem” cu care ieșea în jurul Clujului împreună cu soția lui. Alături de aceștia poate fi amintit și Bartha Gergely, Kuszko István sau Dunky Ferenc, renumitul fotograf clujean, mare iubitor al sportului și promotor al fotografiei sportive la Cluj. Primul președinte al grupului a fost Istvánffy Gyula, iar vicepreședinte Stampa Keresztély.

Prima prezentare publică a cicliștilor în fața cetățenilor Clujului a avut loc în 1889, cu o defilare, ulterior evenimentul fiind imortalizat în curtea clădirii Tornavivoda. După constituirea grupului, au început să se planifice și competițiile sportive. O primă astfel de competiție a fost organizată pentru cicliștii din cadrul Clubului Atletic Clujean, la 5 octombrie 1889. Concurenții au pornit de la Casa Învățătorilor spre Feleac, parcurgând o distanță de 7 km. Era interzisă oprirea, coborârea de pe bicicletă sau împingerea acesteia. Învingător a fost Philipovich Emil, care a ajuns la linia de sosire în 39 de minute și 9 sec. De asemenea, au început și concursurile turistice cu bicicleta, în care erau însumate drumurile parcurse pe timp de un an, sau concursuri pe trasee între localități, pe o distanță de peste 10 km. În 1899, a fost desemnat învingător Borbély György, care a făcut drumul Cluj-Paris și Paris-Cluj, cu un parcurs de 5.549 de km.

Fondarea și activitatea Societății Cicliștilor Clujeni

În 1890, în contextul apariției unor dispute între conducerea Clubului Atletic Clujean și cicliștii lideri ai grupului din cadrul acestuia s-a decis ieșirea din Club. Cei raliați în jurul lui Bartha Gergely au pregătit un nou regulament de funcționare a unei noi societăți și după aprobarea de către minister, la 21 iunie 1890, a avut loc ședința de constituire a Societății Cicliștilor Clujeni. Aceasta l-a avut ca prim președinte pe Istvánffy Gyula, din conducere mai făcând parte Bartha Gergely și Stampa Keresztély.

Obiectivul societății a fost asigurarea pregătirii cicliștilor prin inițiere, apoi exercitarea ciclismului și propaganda în favoarea acestuia, organizarea de concursuri, defilări, de alte evenimente și, nu în ultimul rînd, apărarea membrilor săi. Obiectivele majore au fost însă organizarea de competiții și realizarea unei piste de bicicliști pentru antrenamente.

Cum pista de atletism a Clubului Atletic Clujean era nefolosită, ea a fost solicitată și preluată de societatea de ciclism, în 1894. Renovarea ei s-a realizat cu contribuțoa financiară a membrilor societății. Lungimea pistei era de 333,3 m. A fost o pistă modernă, de nivel european, un rol important în realizarea ei revenindu-i lui Haller Károly. Pe lângă pistă mai funcționau un teren de tenis și un teren de exerciții fizice. A fost dotată ulterior și cu o tribună permanentă. Inaugurarea s-a realizat printr-o competiție, la 23 septembrie 1894, cu participarea unor celebrități ale ciclismului maghiar. Până în 1899, această pistă de ciclism a fost locul de desfășurare a unor competiții de prim rang, naționale și chiar internaționale.

Perioada de aur a activității Societății Cicliștilor Clujeni a fost cea de sub președinția lui Haller Károly. Astfel, în 1895, societatea a organizat patru competiții importante. Între 29-30 iunie s-a desfășurat un concurs național de ciclism. O altă întrecere s-a organizat cu prilejul sărbătorii societății ospătarilor, alta cu prilejul congresului pompierilor. Ultima competiție de rang a anului 1895 a avut loc la 8 septembrie. Apoi, în 1896, s-a organizat și la Cluj un concurs de ciclism, în contextul evenimentelor derulate de „sărbătorile mileniului”. Acesta din urmă a însemnat un mare succes pentru Societatea de Ciclism Clujeană, din cele 6 probe, 3 fiind câștigate de membrii săi.

În 1897, societatea s-a bucurat de cea mai mare popularitate, având în componența sa 127 de membri. În acest an, a venit cu o propunere curajoasă: organizarea primei competiții internaționale, cu premii în bani, care a stârnit un interes deosebit. Anul următor, societatea a organizat două competiții, una pe pistă, alta pe șosea, pe o distanță de 100 de km. În iulie 1898, Clubul de Ciclism din Arad a organizat o competiție cu participare clujeană pe distanța dintre Arad și Cluj, de 310 kilometri, la care au participat 21 de concurenți. Câștigătorul a parcurs distanța în 20 de ore și 33 minute, aproape de recordul de 20 de ore și 5 minute. În septembrie același an, s-a derulat altă competiție pe distanța de 150 de km între Cluj – Oradea.

La începutul secolului XX, mai mulți factori au influențat negativ funcționarea Societății de Ciclism din Cluj: impozitele mari, costul mare al bicicletelor. Apoi, agenții de poliție vânau cicliștii, iar opinia publică considera necorespunzătoare și periculoase bicicletele. O mare problemă pentru societate a fost și planificarea demolării pistei, tot mai mulți cetățeni vociferând că aceasta nu se potrivea în ambientul parcului, în 1903, trecându-se la demolarea acesteia. În aceste condiții, după 10 ani de activitate, Societatea Cicliștilor Clujeni si-a încetat activitatea.

Bibliografie
Killyéni András, Vasparipák Kolozsvárott, Kolozsvár, [s.n.], 2010.
Killyéni András, Az első kerékpárosok Kolzsváron, în Kincses Kolozsvár Kalendáriuma, 2023-2204, Kolozsvár, Kriterion, 2023, p. 204-205.
Ancuța-Lăcrimioara Chiș, Bicicleta, fostul „zdruncinător de oase”, la https://clujwebstory.ro/bicicleta-fostul-zdruncinator-de.../, accesat la 15 apr. 2024.
Text @ https://www.bjc.ro/.../12_iun._-_%C3%8Enfiin%C8%9Barea...Fotografie: Clujul și clujenii