România este printre ţările europene cu cele mai puţine sărbători declarate zile libere

România este printre ţările europene cu cele mai puţine sărbători declarate zile libere
România se află printre ţările europene cu cele mai puţine sărbători declarate zile libere prin lege, în timp ce angajaţii spanioli şi greci au printre cele mai multe zile libere, arată studiul Worldwide Benefit and Employment realizat în 2013 de Mercer Marsh Benefits.

De asemenea, la nivelul Europei Centrale şi de Est România se află pe ultimul loc.

Codul Muncii prevede 12 zile libere acordate cu ocazia sărbătorilor publice sau religioase, respectiv câte două zile pentru Anul Nou, Paşte, Rusalii şi Crăciun şi câte o zi pentru Ziua Internaţională a Muncii, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Andrei şi Ziua Naţională a României. În 2014, din cele 12 zile doar nouă sunt în timpul săptămânii.

În Europa Centrală şi de Est, guvernul turc acordă cel mai mare număr de sărbători publice (14,5), urmat de Rusia (14) şi Slovacia (13). Cehia şi Lituania au câte 12 sărbători legale, urmate de Croaţia (11), Polonia şi Ucraina (10) şi de Serbia şi România, fiecare cu câte nouă.

La nivelul întregului continent, Finlanda ocupă primul loc din Europa cu 15 zile libere, iar Marea Britanie, Olanda şi Ungaria sunt pe ultimul loc, cu 8 zile libere.

Austria are 12 zile de sărbătoare libere, în timp ce Suedia, Italia, Franţa şi Danemarca oferă angajaţilor 11 zile libere publice. Belgia, Luxemburg, Norvegia şi Portugalia sunt pe acelaşi nivel, cu 10 sărbători legale. Germania are în mod normal 9 sărbători legale, dar sunt variaţii între landuri, astfel încât unii angajaţi pot primi până la 13 zile. De remarcat, Norvegia şi Suedia nu consideră Ajunul Crăciunului şi Revelionul sărbători legale, cu toate că acestea sunt tratate ca atare de către angajatori.

"Numărul zilelor de vacanţă publice nu este rigid, astfel încât datele se schimbă de la an la an. Unele ţări au adesea zile libere pentru evenimente culturale sau religioase specifice, în timp ce altele lasă decizia finală guvernelor locale. (...) Cunoaşterea practicilor de concediu, public şi privat, este foarte importantă pentru cei care sunt responsabili de mobilitatea angajaţilor. (...) De exemplu, dacă beneficiile pe care angajatul le-ar avea în mod normal în propria ţară nu sunt comparabile cu cele din ţara în care urmează să fie mutat, angajatul ar putea fi reticent în acceptarea locului de muncă propus. Acest lucru poate afecta business-ul companiei", a declarat Ellyn Karetnick, Lider Global Mobility Practice la Mercer UK, citat de Mediafax.

 

Comenteaza