SERIAL NATURA CLUJULUI. Scade poluarea de pe Someş, reapar peştii rătăcitori FOTO
- Scris de Ziua de Cluj
- 20 Oct 2015, 16:29
- Life
- Ascultă știrea
În această perioadă cei mai mulţi peşti s-au retras în afluenții mai mici ai râului, încercând să supravieţuiască perioadele în care Someșul Mic era intens poluat (poluările au persistat câteva zeci de ani). După închiderea celor mai multe întreprinderi poluante şi punerea în funcţiune a staţiei de epurare, calitatea apei s-a îmbunătăţit suficient de mult pentru a permite peştilor să revină din afluenții râului şi să îşi caute, din nou, adăpost în apele acestuia.
În opinia biologului András Attila Nagy, această stare de fapt este un indicator al importanţei pâraielor de deal, aparent nesemnificative. Din cercetările realizate în proiectul implementat din fonduri europene de asociaţia Apáthy István Egyesület (AIE) rezultă că, deşi efectele negative ale intervenţiei antropice au fost vizibile şi în ultimele decenii, acestea nu au atins acel prag critic care să pericliteze existenţa moluştelor, atât de sensibile la calitatea apei, care pot fi găsite din nou în râu.
Aceste moluşte trebuie să fie prezente în habitatul boarţei pentru ca aceasta să se poată reproduce. Femelele acestei specii depun icrele în valvele moluştelor pentru ca acestea să fie fertilizate apoi de masculi. După eclozare, în perioada larvară, acestea rămân printre branhiile moluștelor unde beneficiază de protecţia şi de oxigenarea necesară. Peştii părăsesc moluștele după absorbția sacului vitelin, atunci când ajung la dimensiunea de 9-10 mm, după care încep să crească rapid.
Boarţa merită atenţie nu doar datorită obiceiurilor sale reproductive neobişnuite -este una dintre cele mai mici specii de peşti indigeni din România, ajungând la numai 6-9 cm. Perioada depunerii icrelor se întinde între lunile aprilie şi iulie, când corpul masculului capată culori multiple, ca un curcubeu. Atunci flancurile capătă o culoare verde-albăstruie, abdomenul devine roşiatic, spatele şi înotătoarea dorsală sunt de un roşu aprins, cu o dungă negricioasă iar pe cap îi apar pete mărunte de culoare albă. În afara perioadei de reproducere, boarţa este de culoare cenuşiu-verzuie, flancurile sunt argintii iar abdomenul este alb-argintiu. O caracteristică a speciei este dunga laterală de culoare albastru-turcoaz ce se întinde longitudinal pe corp. Înotătoarele sale sunt roz sau galbene.
Nu doar moluştele ajută boarţa să se înmulţească, ci şi boarţa contribuie la supravieţuirea şi răspândirea larvelor de moluşte. Relaţia aceasta a fost dezvoltată pentru beneficiile reciproce; atunci când puietul de peşte părăsesc moluștele, acesta poartă pe piele larvele de moluște, care se folosesc de acest mediu de viaţă mai puţin obişnuit timp de 1-2 luni pentru a se hrăni și pentru a se răspândi, după care îşi continuă existenţa de adulţi independenţi.
Puietul boarţei se hrăneşte cu viermi rotiferi, crustacee mici, iar mai târziu, cu larve de insecte mari. Atunci când indivizii speciei ajung la maturitate, aceştia consumă alge ce plutesc în apă, precum și alte resturi vegetale şi crustacee.
Boarţa este o specie emblemă a reţelelor de arii protejate Natura 2000, putând fi întâlnită în cea mai mare parte a Europei Centrale şi de Est. În Europa a fost inclusă pe lista speciilor rare şi vulnerabile, beneficiind de un statut de protecţie legală. Local poate fi întâlnită în populaţii mari în Dunăre, Rin, Elba şi Vistula şi în afluenţii lor. În sectorul românesc al Dunării poate fi întâlnită de la Baziaş până în Deltă. Boarţa este prezentă în cele mai multe râuri, în special în zonele braţelor moarte sau în lacuri, preferând apele lin curgătoare cu fund nisipos sau mâlos.
Boarţa se adaptează foarte uşor şi la condiţiile de captivitate, dar este interzisă deţinerea sa în acvariu numai pentru amuzamentul propriu; acest peşte poate fi ţinut în captivitate numai în scopuri de cercetare şi numai cu aprobare specială. În ciuda efectivelor mari ale populaţiilor sale, dacă ajunge în plasa pescarilor (probabilitate foarte mică) este recomandat să fie lăsată în libertate, ţinând cont de faptul că dimensiunile sale şi gustul său amărui o recomandă doar ca momeală pentru alţi peşti. Boarţa joacă un rol important în lanţul trofic, servind drept hrană peştilor răpitori.
Aria protejată de 117 ha e situată în apropierea municipiilor Dej şi Gherla şi a comunelor Mintiu Gherlii (Buneşti, Mintiu Gherlii, Nima, Petreşti, Salatiu) şi Mica (Mănăstirea). Este singura arie protejată delimitată pe cursul Someşului Mic – după confluenţa Someşului Cald şi Someşului Rece, iar sistemul netulburat de braţe moarte este un habitat umed deosebit între Petreşti şi Mănăstirea. În 2014 cercetătorii au efectuat inventarieri ale efectivelor speciilor întâlnite, printre care şi boarţa. În iunie au fost număraţi 245 indivizi, iar în august, 1.138.
Experţii recomandă extinderea limitelor ariei protejate datorită vidrelor şi speciilor de peşti care trăiesc aici. O măsură importantă de conservare a speciilor protejate va fi interdicţia de a tăia arborii de pe maluri: aceştia sunt foarte importanţi pentru peşti, nu doar din perspectiva umbrei pe care o asigură, ci şi datorită nutrienţilor care ajung de pe aceştia în apă sau adăpostului pe care îl oferă rădăcinile lor. Aceiaşi arbori joacă un rol important în protecţia împotriva inundaţiilor, servind la întărirea malurilor. Cercetătorii propun restrângerea utilizării chimicalelor în apropierea ariei protejate din cauza faptului că substanţele chimice utilizate în agricultură poluează apele râului (la ploi abundente se scurg în râu).
Cercetările din aria protejată Someşul Mic au fost efectuate în cadrul unui proiect cu fonduri europene implementat de AIE, instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, care dezbătute de factorii în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului este „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară Făgetul Clujului – Valea Morii, Poienile de la Șard și Someșul Mic”.