„Strada în oglindă”. Povestea clădirilor-gemene de pe Iuliu Maniu

În partea vestică a străzii Iuliu Maniu, între Piața Unirii și Strada Bolyai, au fost ridicate în secolul al XIX-lea clădirile în oglindă. Legenda spune că un nobil le-a construit astfel, pentru ca cele două fiice moștenitoare ale sale să nu se supere. Noi însă am pornit în căutarea realității, ca să vedem ce ascund clădirile-gemene ale Clujului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Clujul a fost marcat de o modernizare fără precedent. Asemeni altor orașe transilvănene, la Cluj se modifica trama stradală, se înfrumuseța spațiul urban și se amplasau monumente noi. Aspectul elegant al orașului se schița prin construirea a două palate, Palatele Statusului Romano-Catolic. Acestea erau separate de strada Szentegyház, pe care în prezent o cunoaștem sub numele „Iuliu Maniu”. Datorită simetriei perfecte ni se pare că palatele se oglindesc unul în celălalt, așa a apărut și denumire populară de „Strada în oglindă”.

Adevărul despre „strada în oglindă”

„Casele Rádák aflate lângă palatul Bánffy au fost oferite de către municipalitate Bisericii Romano-Catolice drept despăgubire pentru demolarea clădirilor care se aflau în jurul bisericii Sf. Mihail. Acest spațiu trebuia pregătit pentru reconfigurarea pieței centrale a orașului prin amplasarea Grupului Statuar Matia Corvin. Ulterior, Biserica a achiziționat și casa Frankkis, rezultând astfel un teren cu dimensiuni apreciabile, astfel că noul proiect urma să valorifice spațiul într-un mod care marchează și azi atât vizual cât și funcțional zona centrală a Clujului,” menționează Dr. Ancuța-Lăcrimioara Chiș pentru clujwebstory.ro.

Cele două imobile au fost proiectate de arhitectul Alpár Ignác, palatul sudic fiind mai amplu tocmai datorită terenului mai mare avut la dispoziție. Dimensiunile impozante, precum și stilul eclectic de factură neo-barocă reflecta prestigiul, puterea economică și autoritatea comanditarului – Biserica Romano-Catolică.

„Strada în oglindă” sau „Strada Diavolului”

În trecut, etajele palatelor erau ocupate de apartamente luxoase. Acestea au fost închiriate o perioadă de mari case de avocatură. Datorită acestor fapte, strada era cunoscută și sub denumirea de „Strada Diavolului”. Prin pledoaria lor, avocații puteau elibera un om vinovat, de aceea poporul a atribuit o semnificație diabolică acelui loc.

În perioada comunistă, vechiul magazin de coloniale din imobilul nordic a fost înlocuit cu sediul central al Casei de Economii și Consemnațiuni.  Restul spațiilor comerciale adăposteau un magazin de tricotaje, unul de confecții pentru copii și un magazin de jucării. În imobilul sudic se afla Restaurantul Someșul, o galerie de artă și un magazin de electrice.