Tordai pecsenye, deliciul din inima Ardealului: cum se face friptura de Turda la ceaun, ca odinioară
- Scris de Ziua de Cluj
- azi, 15:00
- Life
- Ascultă știrea
Friptura de Turda, cunoscută și sub denumirea maghiară Tordai pecsenye, rămâne unul dintre cele mai apreciate preparate tradiționale din Ardeal, cu rădăcini adânci în bucătăria veche a zonei Turzii.
Considerată o mâncare a târgurilor și a sărbătorilor de odinioară, aceasta continuă să fie preparată și astăzi în mod autentic, mai ales în zonele rurale din județul Alba.
Un loc unde turiștii pot redescoperi gustul autentic al acestui preparat este Rimetea, localitate recunoscută pentru păstrarea tradițiilor culinare. Aici, friptura este pregătită după rețeta clasică, transmisă din generație în generație, inclusiv la Casa Kiraly, unde administratorul Melinda Kiraly a prezentat modul tradițional de preparare.
Secretul Fripturii de Turda constă în utilizarea unei bucăți de porc cu grăsime și șoric, cum ar fi fleica, ceafa sau pieptul de porc. Carnea este tăiată în bucăți groase, frecată cu sare grunjoasă și, opțional, frăgezită în lapte sau saramură slabă înainte de gătire, scrie Alba24.
Ingrediente (pentru 4 porții):
- 1 kg carne de porc cu grăsime și șoric: piept de porc, fleică, cotlet cu os sau ceafă;
- 2 linguri sare grunjoasă;
- 500 ml lapte sau saramură slabă, opțional, pentru frăgezire;
- 3, 4 căței de usturoi, opțional;
- 500 g untură, sau cât să fie un strat generos în vas;
- piper, opțional.
- Prepararea se face tradițional, la ceaun, în aer liber, pe foc de lemne sau pe plită. Bucățile de carne sunt prăjite încet în untură, până capătă o crustă rumenă, după care sunt lăsate să se gătească lent, pentru a deveni fragede și suculente.
La final, se adaugă usturoi zdrobit pentru aromă, iar preparatul este servit fierbinte, alături de pâine de casă, murături, varză călită sau mămăligă.
Specialiștii în gastronomie populară spun că autenticitatea rețetei stă în simplitate și în alegerea cărnii. Friptura de Turda nu este un preparat dietetic sau slab, ci unul consistent, menit să reflecte bucătăria de odinioară a târgurilor ardelene.


