Cea mai mică ţară din lume are 50 de locuitori

Cea mai mică ţară din lume are 50 de locuitori
Cetăţenii sunt conduşi de Principele Michael, care bate monedă, eliberează paşapoarte şi conferă titluri nobiliare.

La aproape şapte mile marine (n.r. 12.9 kilometri) în largul coastei Suffolk, în Marea Nordului, se află o veche construcţie, care, pentru cei mai mulţi, pare să fie o platformă petrolieră părăsită. HM Fort Roughs, un fort militar abandonat, reprezintă, de fapt, teritoriul celui mai mic stat din lume, Principatul Sealand, relatează Daily Mail. Micronaţiunea are o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi şi o "linie de coastă" de 400 de metri.

Istoria micului principat începe în 1966, în ajunul Crăciunului, când Paddy Roy Bates, fost maior în armata britanică, a decis să ocupe Fort Roughs, abandonat cu zece ani mai devreme. Bates intenţiona să lanseze un post de radio pirat care să emită din afara apelor teritoriale britanice, evitând eventualele sancţiuni. Radiourile pirat care transmiteau muzică pop şi rock ofereau o alternativă la programul BBC şi erau la mare căutare în Anglia anilor '60. Posturile emiteau de pe vase aflate în larg sau de pe platforme ori forturi abandonate, care se aflau în apele internaţionale, la o distanţă mai mare de trei mile marine de ţărmul britanic, conform legii de atunci. După ce au îndepărtat un alt grup care dorea să ocupe HM Fort Roughs, Paddy Roy Bates, soţia sa Jane şi copiii Michael şi Penelope au părăsit Anglia pentru Marea Nordului.

Bates a considerat că fortul este Terra Nullius, un teritoriu al nimănui, care nu se află sub jurisdicţie britanică, din cauza distanţei faţă de ţărm, aşa că l-a revendicat, fondând Principatul Sealand. În 1968, un vas britanic care transporta muncitori a intrat în "apele teritoriale" ale statului recent înfiinţat, iar "localnicii" au tras focuri de avertisment pentru a-l îndepărta. În cadrul procesului care a rezultat în urma incidentului, judecătorul a decis că fortul nu se află sub jurisdicţia autorităţilor britanice, fiind în afara apelor teritoriale. Roy Bates a tratat această decizie ca pe o recunoaştere de facto a independeţei Principatului faţă de Regatul Unit.

Zece ani mai târziu, Alexander Achenbach, prim-ministrul micronaţiunii, a pus la cale o lovitură de stat, care a eşuat şi a dus la încarcerarea "trădătorului" şi a complicilor săi. Autorităţile britanice au refuzat să intervină, în ciuda presiunilor din partea Germaniei, Austriei şi Olandei, aşa că nemţii au trimis un diplomat care să negocieze eliberarea. "Cetăţenii" consideră acest eveniment ca fiind o a doua recunoaştere de facto a naţiunii, care întăreşte statutul de ţară independentă de care se bucură Principatul.

 

Etichete
Comenteaza