Două ucrainence refugiate în România de teama războiului: Ruşii ar putea ajunge aici oricând

Două tinere din Ucraina şi-au lăsat familiile şi prietenii şi au cerut viză să vină în România, de teamă că în ţara lor ar putea să înceapă oricând războiul. Ele spun că au fost primite foarte bine de români, dar că vor să plece cât mai departe de Rusia, planul lor fiind să ajungă în Australia.

Elvira şi Crystyna trăiesc în prezent în Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Galaţi, unde au ajuns, în urmă cu câteva săptămâni, de teama violenţelor care zguduie ţara lor.

"Am venit aici pentru că în ţara noastră s-a creat o situaţie atât de dificilă încât pur şi simplu ne temem să mai trăim acolo. Ne este frică să nu înceapă războiul, ne este frică să nu murim pentru un conflict care nu ne priveşte. Noi suntem din Odesa, eu locuiesc în Belgorod, iar Crystyna în Iliansk şi am fost parcă urmărite de violenţele care s-au petrecut în ţara noastră", povesteşte Elvira, în vârstă de 20 de ani.

Ea spune că a făcut facultatea la Kiev, apoi s-a angajat acolo la un call-center. La scurtă vreme după ce credea că poate fi pe picioarele ei, au început protestele şi s-a declanşat fenomenul "Euromaidan".

"În luna martie, mi-am lăsat toate lucrurile acolo şi m-am întors la ai mei, în Odesa. Imediat au început şi acolo violenţele. Pe 2 mai s-au întâmplat acele lucruri îngrozitoare în Odesa, iar noi ne aflam prin apropiere. Am văzut ce s-a întâmplat... sunt lucruri de care nu vreau să-mi mai aduc aminte. Am făcut nişte fotografii la care nu am avut încă puterea să mă uit", mai spune Elvira.

Cealaltă tânără, Crystiyna, de 23 de ani, spune că nu are rude sau cunoscuţi care să fi murit sau care să fi fost răniţi în confruntările de la Odesa, dar a auzit despre oameni care au dispărut şi despre care nu se mai ştie nimic.

"Încă nu ştim exact cine a murit acolo, deoarece multe corpuri nu au putut fi recunoscute din cauza arsurilor grave. Rudele, cunoscuţii noştri nu au păţit însă nimic grav, dar am văzut cum oamenii erau împuşcaţi pe stradă", afirmă tânăra.

Ea povesteşte că, împreună cu Elvira, a cerut viză pentru a părăsi Ucraina, răspunsul în acest sens venind destul de repede, şi că nu a stat pe gânduri înainte să plece. În ziua în care au primit viza, cele două tinere au vorbit cu părinţii, care le-au spus că au luat decizia cea mai bună.

"Totul s-a produs foarte repede. Într-o zi ni s-a acordat viza, ne-am luat câteva lucruri cu noi... Observând în ce situaţie ne aflam, am fost ajutate să ne refugiem în România. Părinţii... ei s-au gândit la binele nostru, din păcate nu au putut să vină cu noi. Atunci când ne-am luat rămas bun, ne-au zis că nu o să ne vadă mult timp, dar vor şti că suntem în viaţă şi ne aflăm în siguranţă", îşi aminteşte Crystyna.

Citeşte restul poveştii AICI.