20 de lucruri mai puțin știute despre Ion Iliescu

Ion Iliescu, o figură centrală și controversată a istoriei recente a României, rămâne unul dintre cei mai discutați lideri politici ai țării noastre.

Președinte al României de trei ori (1990–1992, 1992–1996 și 2000–2004), Ion Iliescu a fost martor și actor direct al transformărilor tumultuoase prin care a trecut țara, de la Revoluția din 1989 până în anii 2000.

Dincolo de dezbaterile aprinse despre rolul său istoric, există aspecte ale vieții și carierei sale care poate sunt mai puțin cunoscute publicului larg, notează descopera.ro.

Tatăl său l-a cunoscut pe Ceaușescu în închisoare

1. Originea dintr-o familie de activiști: Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița. Tatăl său, Alexandru Iliescu, mecanic de locomotivă, a fost un activist comunist, închis de regimul burghezo-moșieresc (În închisoare, Alexandru Iliescu l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu – „Ceaușescu, în tinerețea lui, l-a cunoscut pe tatăl meu. Era în relații mai apropiate cu fratele mai tânăr al tatălui meu. El m-a tratat cu simpatie, m-a încurajat, m-a sprijinit, el m-a propulsat, în 1971, ca secretar general al Comitetului Central. Am fost ministru pentru Problemele Tineretului”).

Mama lui Ion Iliescu, Maria Dumitru Toma, era, conform informațiilor preluate de presă, de origine bulgară, aparținând neamului căldărarilor, nu vorbea fluent româna și nu a beneficiat de o educație formală. De asemenea, Maria Toma și-a abandonat fiul când acesta avea doar un an, din acel moment destinele celor doi fiind rupte definitiv. „Am petrecut primii 16 ani din viață alimentat de ideea că comunismul va aduce fericirea celor umili și le va reda demnitatea”, a scris Iliescu într-una din cărțile sale de memorii.

În timpul studiilor, a dezvoltat legături puternice cu lideri sovietici

2. Studii de inginerie în URSS: Între 1950 și 1954, Iliescu a studiat la Moscova, la Institutul Energetic „M. E. Krjijanovski”. Această perioadă a fost definitorie pentru cariera sa politică, deoarece a dezvoltat legături puternice cu lideri de la nivel internațional (inclusiv cu Li Peng, care-i fusese coleg de grupă și prieten, și care avea să devină prim-ministru al R.P. Chineze – între anii 1980-1990) și cu oficiali români influenți, unii dintre ei devenind ulterior o parte importantă a cercului său de apropiați.

3. Cariera politică a lui Ion Iliescu a început încă de la 18 ani atunci când, inspirat de modelul uniunilor studențești, a înființat Asociația Elevilor din România. Ascensiunea sa a fost rapidă, ajungând în 1965 prim-secretar al Comitetului Central al UTC, funcție ce l-a transformat în liderul tinerilor comuniști. Doi ani mai târziu, în 1967, a fost numit ministru pentru problemele tineretului. A deținut această funcție până în anul 1971.

A cunoscut-o pe soția lui în timpul unui meci de volei
 
4. Ceaușescu, simțindu-se amenințat de influența lui Iliescu, l-a marginalizat prin funcții provinciale: președinte al Consiliului Județean Timiș (1971-1974) și Iași (1974-1979). Deși exclus din nucleul de putere, Iliescu a rămas suficient de aproape pentru a fi inclus în activități personale ale dictatorului, dar fără rol politic.

5. Ion Iliescu și-a cunoscut viitoarea soție, pe Nina Șerbănescu, pe vremea când erau aproape adolescenți. Ea studia la Liceul „Iulia Hașdeu” din Capitală, în vreme ce Ion Iliescu, la Liceul „Sfântul Sava”.

Nina Șerbănescu a fost remarcată de fostul președinte al României în timpul unui meci de volei, în care juca tânăra. Mai târziu, și-au consolidat relația în perioada anilor de studenție petrecuți la Moscova, pentru ca la 21 iulie 1951 să se căsătorească.

6. Fiul secret. Ion Iliescu a fost tutorele și mentorul lui Mihai Bujor Sion, născut în anii 1970, Iliescu ocupându-se de Bujor imediat după ce părinții lui au decedat într-un accident aviatic, în 1974. Sion a fost căsătorit cu actrița Ioana Pavelescu și, de asemenea, a ocupat funcții publice, în perioada în care Ion Iliescu a fost președinte, fiind inclusiv șef al Cancelariei Prezidențiale, consilier prezidențial pe probleme economice, diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) – 20 de ani, consul sau însărcinat cu afaceri în Bangkok, Manila, Los Angeles și Dubai.

7. Iubirea pentru teatru: Conform presei, prima piesă de teatru pe care a văzut-o Ion Iliescu a fost „Omul cu Mârțoaga”, în anul 1938, jucată la Teatrul „Muncă și Voe Bună” din strada Uranus, regizată de Ion Ciprian, și avându-l pe remarcabilul Grigore Vasiliu-Birlic în rolul principal.

Ceașescu s-a temut de influența lui și l-a îndepărtat în funcții minore

8. Ieșirea din țară. Prima lui călătorie în afara României a lui Ion Iliescu nu a fost la Moscova, ci în Albania. S-a întâmplat în 1947, fiind parte a unui grup de elevi trimiși de autoritățile române să ajute la construirea primei căi ferate din Albania.

9. Declinul politic și marginalizarea: În a doua jumătate a anilor ’70, relația sa cu Nicolae Ceaușescu a început să se deterioreze. Iliescu a fost marginalizat, fiind delegat să conducă Comitetul Județean al PCR Iași, o retrogradare față de funcțiile deținute anterior. Ulterior, a fost numit director al Editurii Tehnice, o funcție fără o putere politică reală.

10. Cunoașterea profundă a mecanismelor PCR: Timpul petrecut în diverse funcții în cadrul partidului i-a oferit o înțelegere detaliată a mecanismelor interne ale regimului. Această cunoaștere s-a dovedit crucială în evenimentele din 1989.

11. La 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a apărut la Televiziunea Română, anunțând formarea Frontului Salvării Naționale (FSN). Apariția lui în centrul evenimentelor de atunci a generat de la început întrebări. Instaurarea FSN, prezentată ca guvernare provizorie, a fost privită de unii nu ca o ruptură, ci ca o reconversie a vechilor structuri de putere sub o nouă fațadă.

12. Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a avut o copilărie activă, dedicată sportului. A practicat diverse discipline precum fotbal, volei, patinaj, schi și ping-pong, dar fotbalul a rămas marea sa pasiune, pentru că era „sportul cel mai popular şi cel mai accesibil” al acelor vremuri.

13. Își construise cavoul cu ani în urmă – Conform publicației Life, Ion Iliescu își pregătise din timp cavoul. Construit din marmură neagră, acesta se află în cimitirul ortodox Sfânta Vineri din București.

Cititor avid și vocal în a-și susține opiniile politice
14. Pasiunea pentru lectură și artă: Deși a avut o carieră dedicată politicii și ingineriei, Iliescu a fost un avid cititor. A avut o bibliotecă impresionantă și a fost interesat de artă, în special de pictură, fiind un colecționar modest.

15. A susținut public condamnarea invaziei Cehoslovaciei din 1968. În ciuda studiilor sale la Moscova și a legăturilor cu Uniunea Sovietică, Ion Iliescu s-a aliniat la decizia lui Nicolae Ceaușescu de a condamna public invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. Această condamnare, un act de sfidare rar la adresa Moscovei, a fost o mișcare strategică a regimului român, iar Iliescu, în calitate de secretar al Comitetului Central al UTC, a susținut-o, consolidându-și, pentru o scurtă perioadă, poziția în cadrul partidului.

(România, sub Nicolae Ceaușescu, a fost singura țară din Pactul de la Varșovia care a condamnat invazia Cehoslovaciei – 21 august 1968), aceasta fiind o poziție neobișnuită și riscantă, deoarece România rămăsese până atunci relativ aliniată cu URSS.)

16. S-a angajat cercetător după ce a fost marginalizat de Ceaușescu. În perioada în care a căzut în dizgrația lui Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu nu a dispărut complet din viața publică. Eliberat din funcția de membru al CC al PCR la 22 noiembrie 1984 și din cea de Președinte al Consiliului Național al Apelor, Ion Iliescu fiind numit director al Editurii Tehnice, funcție pe care a ocupat-o până în decembrie 1989.

O versiune a mașinii „Dacia” a fost poreclită „Zâmbetul lui Iliescu”

17. O conexiune familială indirectă cu Ana Pauker. Mama vitregă a lui Ion Iliescu, Maria P., cu care tatăl său s-a recăsătorit, a fost pentru o perioadă menajera și bucătăreasa Anei Pauker. Această legătură familială îl plasa pe Iliescu într-un cerc neașteptat, în apropierea uneia dintre cele mai influente și temute figuri ale Partidului Comunist Român de după 1944.

18. Dacia poreclită „Zâmbetul lui Iliescu”. Ultima versiune a Daciei 1310, lansată în 1999, a fost poreclită „Zâmbetul lui Iliescu” datorită designului farurilor și măștii frontale, care aminteau de expresia facială a președintelui. Numele a fost adoptat de angajații Dacia, care ironizau discrepanța dintre designul „vesel” al mașinii și salariile lor mici.

A fost președinte onorific al PSD timp de aproape 20 de ani

19. În 2018, procurorii români l-au acuzat de crime împotriva umanității, acuzându-l că nu a reușit să prevină moartea civililor în timpul Revoluției sângeroase din 1989 – peste 1.100 de persoane au murit, în mare parte după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu – și, de asemenea, că a răspândit informații false prin mass-media, care au semănat panică. Ion Iliescu a negat acuzațiile la momentul respectiv, calificând această acțiune drept „o farsă”.

Cazul a fost ulterior suspendat, dar în aprilie 2025, a fost trimis în judecată de procurorii Secției parchetelor militare pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul Mineriadei din 13–15 iunie 1990.

20. După ce a părăsit funcția de președinte al României, Ion Iliescu nu s-a retras complet din viața publică. A fost președinte onorific al Partidului Social Democrat (PSD) timp de aproape 20 de ani, funcție care i-a permis să-și păstreze o influență simbolică și să rămână o figură de referință pentru partidul pe care l-a fondat, dar fără a mai avea putere executivă.