Emil Boc, decizie cu miză uriaşă pentru viitorul său politic. Cu sau fără plăcuţe maghiare

Primarul Clujului, Emil Boc, se află în faţa unei decizii capitale pentru viitorul său politic. Pune sau nu plăcuţe bilingve, româno-maghiare, la intrările în municipiu.

Primăria Cluj-Napoca a pierdut o bătălie juridică la tribunal cu o asociaţie maghiară, iar instanţa l-a obligat pe Boc să amplaseze aceste panouri indicatoare şi în limba maghiară. Instanţa s-a bazat pe faptul că în momentul în care a apărut legea administraţiei publice locale nr. 215, în 2001, erau valabile datele recensământului din 1992.

Acea lege stabilea că în localităţile unde ponderea unei minorităţi depăşeşte 20%, în mod obligatoriu se va afişa denumirea localităţii şi în limba acelei minorităţi. Or, conform recensământului din 1992, valabil la acea dată, maghiarii din Cluj-Napoca erau în procent de peste 22%. Următorul recensământ al populaţiei a avut loc în 2002.

Chiar dacă acum populaţia maghiară de-abia depăşeşte 15% în Cluj-Napoca, instanţa a considerat că trebuie luate în calcul datele recensământului din 1992, valabile în 2001, când a fost adoptată legea administraţiei publice locale. Acum municipalitatea care două posibilităţi: fie depune recurs la această decizie a Tribunalului Cluj şi prelungeşte bătălia juridică pe tema plăcuţelor, fie se conformează deciziei şi trece la amplasarea indicatoarelor.

Miza politică a deciziei lui Emil Boc este mare. Clujul, un oraş multicultural, cu o populaţie instruită, este încă sensibil la acest subiect şi mulţi dintre clujeni l-ar taxa politic pe primar dacă ar amplasa indicatorul "Kolozsvar" la intrările în oraş. Pe de altă parte, partenerii tradiţionali ai primarului din ultimii ani, reprezentanţii UDMR, dar şi asociaţiile maghiare îi cer insistent să nu facă recurs şi să aplice decizia primei instanţe în cazul plăcuţelor.

Prezent marţi, la Realitatea FM Cluj, primarul Emil Boc a spus doar că încă nu a luat o decizie dacă face sau nu recurs în acest caz, municipalitatea mai având la dispoziţie circa o săptămână din termenul legal în care poate înainta recursul la Curtea de Apel.

Cluj-Napoca, scris în mai multe limbi, nu doar maghiara

Intervievat de ZIUA de CLUJ pe tema oportunităţii amplasării acestor plăcuţe, istoricul Ioan Bolovan, profesor şi prorector al Universităţii Babeş-Bolyai, crede că denumirea municipiului ar trebui scrisă în mai multe limbi, nu doar în cea maghiară.

"După ştiinţa mea este încă în vigoare o reglementare care spune că în localităţile care au peste 20 % populaţie de altă etnie decât cea majoritară românească, este obligatoriu să fie montate aceste plăcute bilingve sau multilingve la intrarea în localitate.

În Clujul anului 2017, ca şi a anului de la recensământul anterior, din 2011, cât şi la cel din 2002, populaţia maghiară nu a trecut de acest prag de 20%, conform datelor oficiale necontestate de UDMR. Deci din punct de vedere legal, nu cred că este o obligaţie din partea primăriei municipiului Cluj să facă această inscripţionare.

Din altă perspectivă însă, dată fiind pretenţia Clujului de a fi un oraş multicultural, ea se reflectă şi în structura UBB, de a fi una multiculturală, unde limbile oficiale de studiu sunt română, germană şi maghiară, nu ar fi un lucru ieşit din comun, chiar dacă demografic populaţia maghiară nu are procentul de 20%, să se regăsească la toate intrările în Cluj-Napoca această denumire şi în maghiară şi în germană.

Să nu uităm că oraşul Cluj medieval s-a dezvoltat multă vreme sub marca germanităţii, adică a acestor saşi colonişti. Eu aş sugera o formulă care ar reflecta şi trecutul acestei aşezări, care este aşa cum ştim, milenară, prin tradiţiile şi dacice şi romane ale asezării noastre, o denumire şi în limba latină care să amintească şi de numele vechi "Napoca" al asezării dacice şi apoi romane ", a declarat Bolovan.

"Rămăşiţe naţionaliste din epoca Funar"

Analistul politic George Jiglău, cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Politice, consideră această problemă a plăcuţelor bilingve drept o "rămăşiţă a epocii Gheorghe Funar". "Mi se pare că este o falsă problemă care macină periodic comunitatea locală în mod inutil pe un subiect rămăşiţă a epocii Funar, care nu cred că îşi mai are rostul într-un oraş ca şi Clujul.

Indiferent ce spune legea administraţiei publice locale, indiferent de discuţia care recensământ trebuie luat în calcul, ar fi un gest de curtoazie, nu neapărat faţă de comunitatea maghiară din Cluj care merită gestul acesta, ci faţă de moştenirea oraşului cu care ne mândrim cu toţii, ca aceste plăcuţe să existe nu doar la intrarea în oraş, ci în multe alte locuri simbolice din oraş.

Clujul, în ultimii 13 ani, din 2004 încoace, se mândreşte cu faptul că este un oraş cosmopolit, deschis, apare în toate topurile ca fiind cel mai prietenos, şi parte din meritele acestea le are şi primarul actual.

În tot contextual ăsta, faptul că încă ne cramponăm de nişte plăcuţe pe care scrie Kolozsvar, deşi toată lumea ştie că asta este denumirea maghiară a oraşului, mi se pare total anacronic. Nici măcar nu cred că mai este un subiect de dezbatere politică, ce ai putea să argumentezi împotriva acelor plăcuţe bilingve?

Sunt nişte rămăşiţe naţionaliste dintr-o perioadă a Clujului post-decembristă pe care o dorim cu toţii, nu neapărat uitată, pentru că nu trebuie să o uităm ca să nu ne întoarcem la ea, ci aşa lăsată în urmă, undeva în trecutul nu foarte fericit al oraşului şi să ne mutăm de acolo", este de părere Jiglău.

Plăcuţele cu "Kolozsvar", miză simbolică

Sociologul clujean Ioan Hosu  vede în problema plăcuţelor bilingve o miză simbolică atât pentru majoritate cât şi pentru minoritate. "Aici singura poziţie este cea legală şi văd că încă legea mai trage de timp în acest caz. Pe de altă parte aici este o miză simbolică, în povestea asta, atât pentru majoritate, cât şi pentru minoritate. Mă refer la 100 de ani de la Marea Unire din 1918.

Toată lumea aşteaptă să vină anul viitor când avem un centenar şi atunci şi unii şi alţii îşi doresc să-şi conserve şi să-şi păstreze nişte mize simbolice. Dincolo de conotaţiile simbolice şi politice, e important însă ce spune legea.

Cei care sunt mai degrabă interesaţi în această chestiune sunt elitele politice şi culturale şi de o parte şi de alta şi e clar că există mai puţin interes din partea omului obişnuit, care sigur nu mai investeşte atât de multă energie în astfel de confruntări", a afirmat Hosu.